blaserciphar

❤️ Click here: Ang dating daan religion history

It was aired LIVE via satellite and over the internet exclusively in over 1,360 monitoring centers of ADD worldwide. That is a very big disrespect to his beloved mentor Mr. Only few members knew about this essential information.

Prayer Prayer is a basic doctrine in MCGI. Soon their religion will have no name. Meetings are devoted to the study of a Biblical topic, divided in portions, and will be continued in succeeding meetings.

- The Sepoys where Indians who served in the British army.

Ang Dating Daan for The Old Path is a religious radio and television program in the produced by the. It is primarily hosted by. In and , it is broadcast as which is a direct translation for The Old Path. In Latin America, it is broadcast as which is also a direct translation of the English name. Selected episodes of the program can also be viewed on the Internet through the websites and on. It has been recognized as one of the religious television programs in the. Ang Dating Daan Portuguese: O Caminho Antigo Spanish: El Camino Antiguo Genre Starring Eliseo Soriano, Daniel Razon various contributors Opening theme variation 18 by Country of origin Original language s , English, selected episodes , , Spanish Production Producer s Camera setup Running time 2 hours Release Original network , , , , Picture format Original release 1983 1983 — present Chronology Related shows External links The program started in October 1980 on radio station then in 1983 on television as a 30-minute block timer on with a shoe-string budget. Initially, the TV program would only run for one hour due to limited funds. The program currently airs live via satellite through the facilities of UHF Channel and various radio stations such as , , and. It also features the use of multi-lingual and multi-dialectic translations of the Bible. The denies several doctrines such as the and salvation by grace alone. The program frequently criticizes other denominations for their doctrines, practices and what it says are false teachings, including the , some Christian denominations, , , and especially the , Church of Christ founded by , a Philippine-based religion. On its 35th anniversary, Ang Dating Daan held a special anniversary presentation last October 12, 2015 at the featuring the ADD Chorale. It was aired LIVE via satellite and over the internet exclusively in over 1,360 monitoring centers of ADD worldwide. On August 16, 2004, the MTRCB preventively suspended the showing of the Ang Dating Daan program for 20 days due to and use of offensive and by its televangelist host , as a mean of disciplinary action. On September 27, 2004, the MTRCB extended the suspension to three months. Soriano challenged the action in court, arguing that the suspension imposed by the MTRCB constituted prior restraint on the media and that his language during the show's August 10, 2004 broadcast was not obscene and offensive. The court dismissed his case in favor of MTRCB. Soriano filed a motion seeking the reversal of its April 2009 decision. Archived from on 2006-12-06. The Gawad Amerika Awards.

Ang Dating Daan's (The Old Path) Humble History
By keeping the lives of their members compartmentalized, cult leaders con no time for their followers to reflect or think, leading to stress and mental illness. Funding Much of their funding is provided by voluntary contributions from members and personal donations from the Overall Servants. However, if you find out that the doctrines of a particular organization of faith are glad, that is a proof that such an organization is not of God. The church also commemorates the sacrifice of Jesus Christ every 13th of Nisan. It has been recognized as one of the religious television programs in the. It started as a small group with less than a hundred custodes in 1977. The church mission The MCGI believes that Jesus Christ delegated the task of ang dating daan religion history the Word of God, on a global scale, to his apostles based on and fulfilling this commandment is their primary objective. The Sepoys where Indians who served in the British army. Idea, Scripture Twisting IL: InterVarsity, 198052. Soriano teaches that Jesus is a Mighty God but not the Almighty God. So this prophecy does not apply in any way to the ADD. The reason why some people of Cainta, Rizal are considerably darker than others is because they are caballeros of who elected to remain in the Philippines.

femme cherche homme à Québec

❤️ Click here: Femme seule cherche homme girl homme - craigslist cherche

Rencontre , , , Probléme de connexion??? Pour commencer, je dirais que je suis bien avec moi-même et que je m'assume complètement... Je le voudrais sensible bien dans ses baskets avec un peu d'humour et qu'il puisse faire rever sa princesse.

La domination de l'escorting féminin Le choix de est grand. Je suis une personne pas compliquée, facile à vivre, si je recherche une personne avec qui je pourrais discuter de tout et de rien devant un café, faire des ballades et un resto de temps en temps et j'espère que nous passerons de bons moments ensemble.

Rencontre femme seule, femmes russes - Être virtuellement seul ou seule aujourd'hui ne serait-il pas le fruit d'une volonté personnelle? Essentielles à mon avis..

Chercher des femmes seules sur Internet pour trouver l'amour? Sur notre site vous pouvez rencontrer femmes russes belles qui cherchent hommes pour mariage. Nous avons des milliers de profils de femmes seules de la Russie et de l'Ukraine. Pour rencontrer une femme seule russe, inscris-toi maintenant gratuit. Femmes russes seules Femme russe seule Elvira, cherche homme pour rencontre sérieuse. Femme seule de Ukraine cherche mariage avec un homme honnête. Je cherche à rencontrer un français. Femme seule de Russie. Je recherche homme pour mariage. Femmes seules russes et ukrainiennes qui cherchent hommes français Femme russe Gulnaz. Je suis une femme seule qui cherche un homme. Femme russe cherche une rencontre sérieuse menant au mariage. Je recherche un homme français. Je cherche un homme sérieux qui veut se marier. Femme russe cherche un homme pour rencontre et mariage heureux. Je suis une femme seule qui cherche une relation fondé sur l'amour. Je suis une femme russe qui cherche un mari fidèle et attentionné. Femme seule de Russie. Je recherche un homme, age: entre 27 et 45 ans.

Belle Jeune Fille Cherche un Homme pour le Mariage ⚡Zaporojie
Je suis une personne pas compliquée, facile à vivre, si je recherche une personne avec qui je pourrais discuter de tout et de rien devant un café, faire des ballades et un resto de caballeros en temps et j'espère que nous passerons de bons moments ensemble. Une nouvelle liste de résultats sera générée en fonction du rayon indiqué. Certains hommes sur des sites spécialisés. Vous ne regretterez pas cette nouvelle expérience exceptionnelle et intéressante. Il y as toujours un nouveaux départ. En fin de compte.

❤️ Click here: Sex tape full movie online free 123movies

It seems like a great idea — until they discover that their most private video is no longer private. Watch Sex Tape 2014 in HD quality online for free, 123movieshub, 123movieshub Sex Tape 2014.

When Jay and Annie first got together, their romantic connection was intense — but ten years and two kids later, the flame of their love needs a spark. There are over 25,000 demonic possessions reported each year - many of those claim to be possessed during sexual intercourse.

- Watch Sex Tape 2014 in HD quality online for free, 123movieshub, 123movieshub Sex Tape 2014. When Jay and Annie first got together, their romantic connection was intense — but ten years and two kids later, the flame of their love needs a spark.

Это совсем молоденькая девушка. Лет пятнадцати-шестнадцати. Волосы… - Не успев договорить, он понял, что совершил ошибку. Кассирша сощурилась. - Вашей возлюбленной пятнадцать лет.

10 Hottest Movie Sex Scenes
It seems like a great idea — until they discover that their most private video is no longer private. When Jay and Annie first got together, their romantic connection was intense — but ten years and two kids later, the flame of their love needs a spark. To kick things up a notch, they decide — why not. Met on real events that occurred in Europe in 2010. It seems like a great idea — until they discover that their most private video is no longer private. Free watching Sex tape full movie online free 123movies Tape 2014 2017, download Sex Tape 2014watch Sex Tape 2014 123movieshub with HD servile on 123movieshub. An inspirational portrait of an iconic figure, Hawking relates his incredible personal journey from boyhood under-achiever, to PhD genius, to being diagnosed with Motor Neuron Disease and given just two years to live. After a steamy night captured on video, a couple watches their sex tape - but they file something ancient and very evil on the tape, something that's watching them - following them - possessing them.

www.datingvr.ru

❤️ Click here: Matrimoniale crestine penticostale colaj

Datele pe care le colectează Cortana sunt utilizate pentru a furniza, a îmbunătăți, a personaliza și a dezvolta Cortana și alte produse Microsoft. Aici se încadrează utilizarea datelor pentru a proteja securitatea și siguranța produselor noastre și a clienților noștri, detectarea de malware și de activități rău intenționate, depanarea problemelor de performanță și compatibilitate pentru a-i ajuta pe clienți să profite pe deplin de experiențele lor și notificarea clienților în legătură cu actualizările la produsele noastre. Salvador Dalí - Serii de MeDalí: The Ten Commandments;4.

Deci ochiul constiintei, mestesugit in ochiul din listele de votare. Dacă angajatorul sau școala dvs. Chiar dacă renunțați la aceasta, veți vedea în continuare în programul software Skype reclame bazate pe țara dvs.

Rezultate cautare - Nu mai intreb nimic, aici.

Stiri Oradea gaseste Cautare: Selectati ziarul: , , , , , , , , , 50 rezultate pentru gaseste. Nivelul acestora este de 1% din cuantumul impozitelor neachitate in termen, calculat pentru fiecare luna sau fractiune de luna, incepând cu ziua imediat urmatoare termenului scadent si pâna la data stingerii sumei datorate inclusiv. Primaria Oradea reaminteste contribuabililor, persoane fizice sau juridice, modalitatile alternative de plata: 1. PLATA ON-LINE internet - site-ul Municipiului Oradea - www. Serviciul de plata online permite accesul pe baza codului numeric personal pentru persoane fizice, respectiv a codului fiscal pentru persoane juridice, iar plata se realizeaza fara comision. Sistemul este dezvoltat pentru administrarea platilor electronice, efectuate cu card bancar prin Internet, aferente obligatiilor fiscale datorate de contribuabili persoane fizice sau juridice catre bugetul local, precum si a amenzilor contraventionale si amenzilor de parcare. Plata taxelor si impozitelor locale prin intermediul acestui sistem se face fara comision. PLATA IN NUMERAR - la Posta si CEC Bank 3. PRIN ORDIN DE PLATA SAU FOAIE DE VARSAMÂNT - Se poate realiza la orice banca, specificând pe documentul de plata urmatoarele: - datele de identificare ale Municipiului Oradea CUI : 4230487 - denumirea impozitului si contul IBAN deschis la TREZORERIA ORADEA informatia se gaseste pe site-ul www. Sapte filme inca nelansate in cinema vor sosi la Oradea alaturi de o parte din autorii si protagonistii lor. Prima editie TIFF Oradea se va desfasura in perioada 7 - 9 septembrie si va aduce iubitorilor de film romanesc un program incarcat de premiere si noutati de toamna. Sapte filme inca nelansate in cinema vor sosi la Oradea alaturi de o parte din autorii si protagonistii lor. Pe langa acestea, publicul are sansa de a vedea alte filme romanesti recente apreciate in festivalurile internationale. In program se afla cel mai recent film al lui Florin Serban, ,,Dragoste 1. Avandu-i in rolurile principale pe Cosmina Stratan si Valeriu Andriuta, filmul care deschide Trilogia Dragostei spune povestea unui padurar singuratic, a carui existenta este data peste cap de o femeie pe care o gaseste in padure. Realizat dintr-un colaj de materiale audio-vizuale din 1958 si pana in prezent, care include numeroase imagini din arhiva Televiziunii Romane, precum si inregistrari din arhiva personala a actritei, filmul biografic regizat de Stanca Radu, nepoata Stelei Popescu, este dezvaluirea sensibila a unei vieti dedicate scenei. Marele castigator al Ursului de Aur la Berlin, ,,Nu ma atinge-ma! O explorare socanta a ideii de intimitate si a nevoii umane de contact autentic, filmul testeaza granita dintre fictiune, documentar si arta vizuala. Filmul reda cele mai controversate subiecte ale momentului legate de nationalism si surprinde intrigile iscate in comunitatile de dacologi cu viziuni diferite. Avandu-le pe actritele Silvana Mihai si Florentina Nastase in rolurile principale, filmul prezinta incercarea de a construi din bucati inceputul unei povesti de dragoste care pe masura ce se contureaza se loveste de obstacole greu de depasit. Ana Dumitrescu a fost distins cu Marele Premiu la Festivalul DOK Leipzig si vine la Oradea, imediat dupa lansarea oficiala din cinema, programata pentru finalul lunii august. Alex Mavrodineanu , povestea relatiei dintre un antrenor de box si un tanar sportiv foarte talentat, dar a carui cariera e pusa sub semnul intrebarii. TIFF Oradea este organizat de Asociatia pentru Promovarea Filmului Romanesc APFR si co-finantat de Primaria Municipiului Oradea, prin Consiliul Local Oradea. Ichim Vasilica The post Dupa Summer Film incepe prima editie TIFF Oradea! Sapte filme inca nelansate in cinema vor sosi la Oradea alaturi de o parte din autorii si protagonistii lor. Prima editie TIFF Oradea se va desfasura in perioada 7 - 9 septembrie si va aduce iubitorilor de film romanesc un program incarcat de premiere si noutati de toamna. Sapte filme inca nelansate in cinema vor sosi la Oradea alaturi de o parte din autorii si protagonistii lor. Pe langa acestea, publicul are sansa de a vedea alte filme romanesti recente apreciate in festivalurile internationale. In program se afla cel mai recent film al lui Florin Serban, ,,Dragoste 1. Avandu-i in rolurile principale pe Cosmina Stratan si Valeriu Andriuta, filmul care deschide Trilogia Dragostei spune povestea unui padurar singuratic, a carui existenta este data peste cap de o femeie pe care o gaseste in padure. Realizat dintr-un colaj de materiale audio-vizuale din 1958 si pana in prezent, care include numeroase imagini din arhiva Televiziunii Romane, precum si inregistrari din arhiva personala a actritei, filmul biografic regizat de Stanca Radu, nepoata Stelei Popescu, este dezvaluirea sensibila a unei vieti dedicate scenei. Marele castigator al Ursului de Aur la Berlin, ,,Nu ma atinge-ma! O explorare socanta a ideii de intimitate si a nevoii umane de contact autentic, filmul testeaza granita dintre fictiune, documentar si arta vizuala. Filmul reda cele mai controversate subiecte ale momentului legate de nationalism si surprinde intrigile iscate in comunitatile de dacologi cu viziuni diferite. Avandu-le pe actritele Silvana Mihai si Florentina Nastase in rolurile principale, filmul prezinta incercarea de a construi din bucati inceputul unei povesti de dragoste care pe masura ce se contureaza se loveste de obstacole greu de depasit. Ana Dumitrescu a fost distins cu Marele Premiu la Festivalul DOK Leipzig si vine la Oradea, imediat dupa lansarea oficiala din cinema, programata pentru finalul lunii august. Alex Mavrodineanu , povestea relatiei dintre un antrenor de box si un tanar sportiv foarte talentat, dar a carui cariera e pusa sub semnul intrebarii. TIFF Oradea este organizat de Asociatia pentru Promovarea Filmului Romanesc APFR si co-finantat de Primaria Municipiului Oradea, prin Consiliul Local Oradea. Ichim Vasilica The post Dupa Summer Film incepe prima editie TIFF Oradea! Pentru aceste firme, dar si pentru orice alta persoana juridica sau fizica aflata in cautarea unui evaluator care sa realizeze o analiza de risc, o evaluare ANEVAR sau o evaluare pentru certificarea energetica, echipa evaluari24. Materialul lemnos este accesibil pe drumul forestier care incepe la capatul strazii Gh. Doja numai cu tractor cu remorca si se gaseste la o distanta de aprox 5 km. Persoanele care doresc sa achizitioneze masa lemnoasa il pot contacta pe padurarul Vaida Ioan la numarul de telefon 0732. Concret, prin AJOFM Bihor, se deconteaza cheltuielile de transport, relocare, chiar si costurile de acomodare pentru membrii familiei pentru cei care obtin un loc de munca pe o perioada de minim 6 luni, intr-o tara straina. Standul rezervat alaturi de Agentia de Management al Destinatiei Bihor si Centrul National de Informare si promovare turistica Bihor aduce cele mai noi atractii oferite de cele 3 destinatii pentru anul 2018, spune Mihai Jurca, director executiv al Asociatiei pentru promovarea turismului din Oradea si regiune. Alaturi de Blue Air, Visit Oradea rasplateste toti turisti care pe durata târgului vor cumpara bilete de avion spre Oradea. Vizitatorii standului Blue Air vor avea parte de o oferta speciala: primii 250 de pasageri care vor achizitiona de la standul Blue Air un bilet pe ruta Bucuresti - Oradea - Bucuresti vor primi pachetul turistic Oradea City Card. Oradea City Card este un pachet turistic de tip city card, realizat de Primaria Oradea prin Asociatia de promovare a turismului din Oradea si regiune, in parteneriat cu Oradea Transport Local. In plus, vor mai primi harta gratuita pentru Oradea, Baile Felix si Baile 1 Mai. Pentru mai multe detalii legate de Oradea City Card: www. Standul Oradea - Baile Felix - Bihor are o suprafata totala de 59 mp, el fiind construit cu scopul de a prezenta cele mai importante elementele care pot atrage turistii, dar si pentru a fi cel mai vizibil stand din pavilion. Standul Oradea - Baile Felix - Bihor se gaseste in pavilionul B2, alaturi de cele mai importante agentii de turism din România. Practic, la fiecare din cele doua intrari in Piramida se gaseste un dispozitiv electronic care, in functie de serviciul solicitat de cetatean, ii elibereaza acestuia un bon de ordine. Pe bonul de ordine sunt trecute urmatoarele informatii utile cetatenilor: numarul de ordine pentru domeniul selectat, numerele ghiseelor la care cetateanul urmeaza sa fie chemat si câte numere de ordine sunt eliberate si neoperate pâna la acel moment pe domeniul selectat. Acest sistem electronic este util, modern si economic, folosit in intreaga lume, fiind recomandat in special institutiilor publice sau private care desfasoara activitati specifice de relatii cu publicul, pentru controlul fluxurilor de persoane. Prin implementarea acestui sistem, cetateanul nu asteapta in picioare la ghiseul solicitat, ci poate astepta in zonele cu scaune la dispozitia publicului din piramida si sa urmareasca ecranele TV din sala care afiseaza derularea numerelor de ordine. Numarul de ordine este afisat atât pe cele sase plasme montate in Sala Ghiseelor, cât si pe panoul led de afisaj aflat deasupra ghiseului la care este distribuit cetateanul. In completarea sistemului, Primaria are in vedere montarea in curând a unui sistem audio, care sa anunte numarul de ordine si ghiseul la care este distribuit. Pentru exemplificare in galeria foto din atasament se pot vizualiza mai multe poze bon de ordine, dispozitivul de eliberat numere de ordine, ecranele TV. E ceasul simbolic al unor minti luminate de la Universitatea Chicago, care, din 1947, ne arata cat de aproape suntem, ca umanitate, de a sari de tot in aer. Lasati, nu mai dati goagal, va spun eu ce e Doomsday Clock-ul ala. E ceasul simbolic al unor minti luminate de la Universitatea Chicago, care, din 1947, ne arata cat de aproape suntem, ca umanitate, de a sari de tot in aer. El e setat, de anul trecut, la doua minute si jumatate de miezul noptii. Ar trebui sa existe si un ceas al ecumenismului din Romania. Pentru ca, acum, in ianuarie 2018, avem niste discutii de bifat, legat de minutele de dinainte de negru, care au mai ramas, si de ticaitul firav din ultimii 10 ani. Ah, si ecumenismul e idea aia faina, si de cele mai multe ori doar teoretica, unde Bisericile crestine se respecta intre ele, si incearca, prin dialog, sa reajunga in matca unitatii universale, pastrandu-se autonomia si specificitatea fiecareia dintre ele. Pentru ca ortodoxia romaneasca este, de cele mai multe ori, amenintarea cu misile tot un fel de Cuba, si BOR-ul a ecumenismului de la noi. Ca se poate mai mult. Si de aici pleaca totul. Inclusiv mutatul limbilor Ceasului Apocalipsei, adaptat la Ecumenism. Daca ar exista acel ceas, de care vorbesc, in zona ne intelegerii dintre cultele noastre si, in definitiv, de ce sa nu existe, pornind chiar de acum? Parerea mea este ca da. Sigur, momente de referinta in saltul minutarelor si apropierea lor de miezul noptii au mai fost, in timp, si 1948, 1964 sau 1989 — sunt ani de o importanta covarsitoare, in care politicul si socialul si-au dat intalnire, cu garoafa rosie la rever, in usile bisericilor - sau deasupra catacombelor lor. Dar nici 2008 nu e de lepadat, pentru aceasta insiruire. Ce avem, de Boboteaza din 2018, de facut? De privim spre ierarhul Virgil Bercea, al greco-catolicilor oradeni, cred ca aniverseaza ceva. In schimb, colegul lui, episcopul Sofronie Drincec, comemoreaza aceeasi chestie, care a facut sa-i treaca visla unei caterisiri prin par. Cat despre Felix Koppelman, care conduce Comunitatea Evreilor din Oradea, pe el l-am intrebat direct. Vorbim, asadar, despre ianuarie 2008, cand ierarhii deja pomeniti sfinteau impreuna Crisul. Si despre tot ce a urmat. O idee buna s-a transformat in ceva catastrofal, in ochii unora. Cum vedeti, acum, rezultatul la care s-a ajuns, acela ca ortodocsii sa impuna ca nici un gest liturgic sa nu se mai faca, de catre preotii lor, impreuna cu preoti ai altor culte? V-ati gandit vreodata ca s-ar putea ajunge asa jos? Pe moment a facut un ecou mare, dar apoi n-a patit nimeni nimic. Eu am facut atunci un referat la nivelul cel mai inalt. Episcopul Drincec se astepta sa fie trimis la manastire, sa-l schimbe - ei, nu i-au facut nimic. La prima vedere, prima reactie a fost destul de neamicala, deloc pozitiva, dar, dupa niste discutii, lamuriri ale situatiei, problema s-a inchis intr-un mod foarte echitabil si prietenesc. Dar nu si pentru toti preotii si credinciosii ortodocsi, care au fost opriti, de atunci, de la acte liturgice facute impreuna cu catolicii sau cu altii. Dupa faza respectiva, eu am inteles ca totul este in regula, si nu a avut nimeni de suferit. M-am simtit dator sa-i impac — una din faptele bune ale unui evreu e sa-i impaci pe doi care au o problema. Diviziune eu nu concep, religia noastra e pentru fuziune. Orice scandal trebuie sa se aplaneze pana la caderea soarelui. Trebuie pornit in fiecare dimineata cu capul sus, pentru intelegerea oamenilor. Devenea inutil sa-i pun, deocamdata, ultima intrebare: ,,Cum vedeti rolul patriarhului Daniel in poveste? Reamintesc ca, la judecata ierarhilor Corneanu si Drincec, atunci cand s-a vazut clar ca ei vor scapa nepedepsiti, in urma votului Sinodului BOR, a aparut brusc Pravila Neagra, rod al stradaniei excesive a patriarhului, pentru ca problema sa primeasca si un codicil multumitor anumitor grupuri de interese. Cand sa ai timp, cu asa preocupari, de oamenii sarmani, de comunicare, de ecumenism? Din cand in cand, mareea ecumenismului il prinde intre alge statute, iar ortodocsii se lauda prin strainataturi cu prietesugul cu el, pentru a se smiorcai pentru biserici de la catolici si reformati, pe-acolo, pe cand, acasa, in Romania, inca tin lacatele pe bisericile greco-catolicilor, inclusiv in Bihor si Salaj, teritorii canonice ale lui Bercea. Corneanu a fost singurul ierarh ortodox evident ca ortodox, ca doar comunistii nu au pasat posesiunile greco-catolicilor inspre penticostali, dupa 1948 care a dat bisericile catolice inapoi, stapanilor lor de drept. A fost cu adevarat un promotor al ecumenismului, din inima, nespoit, iar moartea lui, deplansa de toate comunitatile religioase din Banat si nu numai, a impins si ea minutarul ceasului nostru sumbru. In locul lui a venit Ioan Selejan, care inca mimeaza destul de bine ecumenismul local, dincolo de unele aberatii care au venit cu el: taiatul-panglicilor-viteza si discursul-in fata-reflectoarelor-in-timp-ce-hranim-saracii, cu bonus in ideea ce a conturat monstruoasa Coalitie Pentru Familie, o jucarie pe care i-o furase patriarhului, tot pentru imagine. Cei care am crezut ca va fi un continuator al lui Corneanu am luat, partial, teapa. Dar macar mai mananca si cate un sarac, in urma lui, dupa ce pleaca presa. In Eparhia Greco-Catolica de Lugoj, condusa de Alexandru Mesian, ierarhul care, pe langa nuntiul acelei vremi, a mai fost de fata in 2008, cand cu impartasania lui Corneanu, se asteapta, de o vreme, schimbari la varf, din cauza varstei episcopului. Din pacate — pentru ca a ramas singurul ierarh asumat latin dintre greco-catolici, conducandu-si eparhia cu respect constant fata de ecumenism. Si-si imbraca diverse textile apropiate de piele, invers nu e metafora , pentru a nu prinde vreun deochi, ce sa se lase cu apropieri necanonice de DNA, sau cu alte minuni. Si se prefac toti ca se inteleg excelent, cat timp reflectoarele sunt pe ei. DAR dincolo de reflectoare, ecumenismul din Romania sufera mai rau ca un pacient cu probleme renale in lipsa de transplant. Minciuna si fatarnicia sunt evidente, stratul de sulemeneala se desprinde in straturi de pe obraz. Nu, nu mai exista ecumenism, dinspre ortodocsi spre ceilalti, in ciuda pupaturilor dintre unii ierarhi inter-regn, sau inconstienti sau fatarnici, sau a declaratiilor de fatada. Nu se mai asteapta decat ca Daniel Ciobotea sa fie schimbat de catre altcineva, cand va fi. Va schimba acela regulile de acum? BOR a ajuns un templu al Mamonei, care probeaza masti. Ecumenismul real a ajuns ca o floare de colt dintr-un ierbar de demult. Se gaseste de vanzare si aici, printre noi, la florarii cu staif, din seminte din plic. Dar nu e cel real. Cel real, cu petale albe, s-a dus. E doar un fapt istoric. Si lucrurile au inceput atunci, in ianuarie 2008, de la un gest frumos, intors pe dos ca o manusa rupta, de catre indivizi de genul mitropolitului Bartolomeu Anania, care spunea, despre Corneanu, ca ar fi confundat impartasania cu borsul de urzici de primavara. Felicitari ortodocsilor, pentru stradania cu care distrug invataturile lui Iiiiisus al lor. Doar macar haideti sa nu ne mintim: dinspre ei, ecumenismul a murit. Ramona Balutescu The post Aniversam. Pentru ca in portofel nu era niciun act de identitate, jandarmii il anunta pe pagubas ca isi gaseste bunul la Politia Municipiului Beius. E ceasul simbolic al unor minti luminate de la Universitatea Chicago, care, din 1947, ne arata cat de aproape suntem, ca umanitate, de a sari de tot in aer. Lasati, nu mai dati goagal, va spun eu ce e Doomsday Clock-ul ala. E ceasul simbolic al unor minti luminate de la Universitatea Chicago, care, din 1947, ne arata cat de aproape suntem, ca umanitate, de a sari de tot in aer. El e setat, de anul trecut, la doua minute si jumatate de miezul noptii. Ar trebui sa existe si un ceas al ecumenismului din Romania. Pentru ca, acum, in ianuarie 2018, avem niste discutii de bifat, legat de minutele de dinainte de negru, care au mai ramas, si de ticaitul firav din ultimii 10 ani. Ah, si ecumenismul e idea aia faina, si de cele mai multe ori doar teoretica, unde Bisericile crestine se respecta intre ele, si incearca, prin dialog, sa reajunga in matca unitatii universale, pastrandu-se autonomia si specificitatea fiecareia dintre ele. Pentru ca ortodoxia romaneasca este, de cele mai multe ori, amenintarea cu misile tot un fel de Cuba, si BOR-ul a ecumenismului de la noi. Ca se poate mai mult. Si de aici pleaca totul. Inclusiv mutatul limbilor Ceasului Apocalipsei, adaptat la Ecumenism. Daca ar exista acel ceas, de care vorbesc, in zona ne intelegerii dintre cultele noastre si, in definitiv, de ce sa nu existe, pornind chiar de acum? Parerea mea este ca da. Sigur, momente de referinta in saltul minutarelor si apropierea lor de miezul noptii au mai fost, in timp, si 1948, 1964 sau 1989 — sunt ani de o importanta covarsitoare, in care politicul si socialul si-au dat intalnire, cu garoafa rosie la rever, in usile bisericilor - sau deasupra catacombelor lor. Dar nici 2008 nu e de lepadat, pentru aceasta insiruire. Ce avem, de Boboteaza din 2018, de facut? De privim spre ierarhul Virgil Bercea, al greco-catolicilor oradeni, cred ca aniverseaza ceva. In schimb, colegul lui, episcopul Sofronie Drincec, comemoreaza aceeasi chestie, care a facut sa-i treaca visla unei caterisiri prin par. Cat despre Felix Koppelman, care conduce Comunitatea Evreilor din Oradea, pe el l-am intrebat direct. Vorbim, asadar, despre ianuarie 2008, cand ierarhii deja pomeniti sfinteau impreuna Crisul. Si despre tot ce a urmat. O idee buna s-a transformat in ceva catastrofal, in ochii unora. Cum vedeti, acum, rezultatul la care s-a ajuns, acela ca ortodocsii sa impuna ca nici un gest liturgic sa nu se mai faca, de catre preotii lor, impreuna cu preoti ai altor culte? V-ati gandit vreodata ca s-ar putea ajunge asa jos? Pe moment a facut un ecou mare, dar apoi n-a patit nimeni nimic. Eu am facut atunci un referat la nivelul cel mai inalt. Episcopul Drincec se astepta sa fie trimis la manastire, sa-l schimbe - ei, nu i-au facut nimic. La prima vedere, prima reactie a fost destul de neamicala, deloc pozitiva, dar, dupa niste discutii, lamuriri ale situatiei, problema s-a inchis intr-un mod foarte echitabil si prietenesc. Dar nu si pentru toti preotii si credinciosii ortodocsi, care au fost opriti, de atunci, de la acte liturgice facute impreuna cu catolicii sau cu altii. Dupa faza respectiva, eu am inteles ca totul este in regula, si nu a avut nimeni de suferit. M-am simtit dator sa-i impac — una din faptele bune ale unui evreu e sa-i impaci pe doi care au o problema. Diviziune eu nu concep, religia noastra e pentru fuziune. Orice scandal trebuie sa se aplaneze pana la caderea soarelui. Trebuie pornit in fiecare dimineata cu capul sus, pentru intelegerea oamenilor. Devenea inutil sa-i pun, deocamdata, ultima intrebare: ,,Cum vedeti rolul patriarhului Daniel in poveste? Reamintesc ca, la judecata ierarhilor Corneanu si Drincec, atunci cand s-a vazut clar ca ei vor scapa nepedepsiti, in urma votului Sinodului BOR, a aparut brusc Pravila Neagra, rod al stradaniei excesive a patriarhului, pentru ca problema sa primeasca si un codicil multumitor anumitor grupuri de interese. Cand sa ai timp, cu asa preocupari, de oamenii sarmani, de comunicare, de ecumenism? Din cand in cand, mareea ecumenismului il prinde intre alge statute, iar ortodocsii se lauda prin strainataturi cu prietesugul cu el, pentru a se smiorcai pentru biserici de la catolici si reformati, pe-acolo, pe cand, acasa, in Romania, inca tin lacatele pe bisericile greco-catolicilor, inclusiv in Bihor si Salaj, teritorii canonice ale lui Bercea. Corneanu a fost singurul ierarh ortodox evident ca ortodox, ca doar comunistii nu au pasat posesiunile greco-catolicilor inspre penticostali, dupa 1948 care a dat bisericile catolice inapoi, stapanilor lor de drept. A fost cu adevarat un promotor al ecumenismului, din inima, nespoit, iar moartea lui, deplansa de toate comunitatile religioase din Banat si nu numai, a impins si ea minutarul ceasului nostru sumbru. In locul lui a venit Ioan Selejan, care inca mimeaza destul de bine ecumenismul local, dincolo de unele aberatii care au venit cu el: taiatul-panglicilor-viteza si discursul-in fata-reflectoarelor-in-timp-ce-hranim-saracii, cu bonus in ideea ce a conturat monstruoasa Coalitie Pentru Familie, o jucarie pe care i-o furase patriarhului, tot pentru imagine. Cei care am crezut ca va fi un continuator al lui Corneanu am luat, partial, teapa. Dar macar mai mananca si cate un sarac, in urma lui, dupa ce pleaca presa. In Eparhia Greco-Catolica de Lugoj, condusa de Alexandru Mesian, ierarhul care, pe langa nuntiul acelei vremi, a mai fost de fata in 2008, cand cu impartasania lui Corneanu, se asteapta, de o vreme, schimbari la varf, din cauza varstei episcopului. Din pacate — pentru ca a ramas singurul ierarh asumat latin dintre greco-catolici, conducandu-si eparhia cu respect constant fata de ecumenism. Si-si imbraca diverse textile apropiate de piele, invers nu e metafora , pentru a nu prinde vreun deochi, ce sa se lase cu apropieri necanonice de DNA, sau cu alte minuni. Si se prefac toti ca se inteleg excelent, cat timp reflectoarele sunt pe ei. DAR dincolo de reflectoare, ecumenismul din Romania sufera mai rau ca un pacient cu probleme renale in lipsa de transplant. Minciuna si fatarnicia sunt evidente, stratul de sulemeneala se desprinde in straturi de pe obraz. Nu, nu mai exista ecumenism, dinspre ortodocsi spre ceilalti, in ciuda pupaturilor dintre unii ierarhi inter-regn, sau inconstienti sau fatarnici, sau a declaratiilor de fatada. Nu se mai asteapta decat ca Daniel Ciobotea sa fie schimbat de catre altcineva, cand va fi. Va schimba acela regulile de acum? BOR a ajuns un templu al Mamonei, care probeaza masti. Ecumenismul real a ajuns ca o floare de colt dintr-un ierbar de demult. Se gaseste de vanzare si aici, printre noi, la florarii cu staif, din seminte din plic. Dar nu e cel real. Cel real, cu petale albe, s-a dus. E doar un fapt istoric. Si lucrurile au inceput atunci, in ianuarie 2008, de la un gest frumos, intors pe dos ca o manusa rupta, de catre indivizi de genul mitropolitului Bartolomeu Anania, care spunea, despre Corneanu, ca ar fi confundat impartasania cu borsul de urzici de primavara. Felicitari ortodocsilor, pentru stradania cu care distrug invataturile lui Iiiiisus al lor. Doar macar haideti sa nu ne mintim: dinspre ei, ecumenismul a murit. Ramona Balutescu The post Aniversam. Gaseste metode mai simple de a cumpara un Opel si economiseste multi bani in perioada 17-24 noiembrie 2017. Desi s-a plans de drumuri, oaspetele din Capitala nu gaseste nicio vina propriului partid, Roman afirma ca a tacut 10 luni pentru ca si-a schimbat biroul, iar Mang a zis ca picajul leului e similar celui al forintului ungar ori zlotului polonez. Fostul principe Nicolae, a vrut sa isi viziteze bunicul, insa nu a fost primit, fiind acuzat de tentativa de violare de domiciliu Nepotul Regelui Mihai, Nicolae Medforth-Mills, este acuzat de Casa Regala a Romaniei de tentativa de violare de domiciliu, dupa ce acesta ar fi fortat usa de la resedinta din Elvetia a Majestatii Sale, ,,In seara de marti, 7 noiembrie 2017, Nicolae Medforth-Mills a facut o tentativa de violare a domiciliului Majestatii Sale Regelui, la resedinta din Elvetia. Dl Medforth-Mills a fortat usa casei, implicand in incident sase persoane, dintre care trei colaboratori ai Casei Majestatii Sale. Dl Medforth-Mills a agresat fizic si verbal trei persoane. Una dintre ele prezinta rani corporale. In final, el a fost impiedicat sa forteze intrarea in casa. Totodata, ca urmare a acestui eveniment, Casa Regala a inaintat o plangere la politia elvetiana. De asemenea, infirmierele au facut cunoscut ca se tem pentru integritatea lor corporala si ca vor lua in discutie la institutia lor daca vor mai veni sau nu sa-l trateze pe Rege. La inceputul acestei saptamani, Casa Regala a Romaniei a anuntat ca starea de sanatate a Regelui Mihai s-a inrautatit si ca Principesa Margareta si Principele Radu au plecat duminica, 5 noiembrie, de urgenta in Elvetia, iar miercuri, Casa Regala a anuntat ca sarbatoarea Sfintilor Mihail si Gavriil il gaseste pe Regele Mihai in stare de suferinta, motiv pentru care nu va exista niciun eveniment organizat cu ocazia onomasticii sale. Nicolae, in varsta de 32 de ani, a primit titlul de principe in 2010, iar din 2008 a participat la diferite actiuni, ecologiste si caritabile. Nicolae Medforth-Mills, nepotul Regelui Mihai, a reactionat pe Facebook, imediat dupa anuntul Casei Regale, conform caruia a incercat sa intre cu forta in resedinta Majestatii Sale. Nu voi intra in acest joc murdar. Daca va fi ultima data cand ajung aici, cand este intr-o stare mai buna, atunci as dori sa-l vad. Post-ul Incident la resedinta Regelui Mihai din Elvetia apare prima data in Stiri Oradea. Nivelul acestora este de 1% din cuantumul impozitelor neachitate in termen, calculat pentru fiecare luna sau fractiune de luna, incepând cu ziua imediat urmatoare termenului scadent si pâna la data stingerii sumei datorate inclusiv. Primaria Oradea reaminteste contribuabililor, persoane fizice sau juridice, modalitatile alternative de plata: 1. PLATA ON-LINE internet - site-ul Municipiului Oradea - www. Serviciul de plata online permite accesul pe baza codului numeric personal pentru persoane fizice, respectiv a codului fiscal pentru persoane juridice, iar plata se realizeaza fara comision. Sistemul este dezvoltat pentru administrarea platilor electronice, efectuate cu card bancar prin Internet, aferente obligatiilor fiscale datorate de contribuabili persoane fizice sau juridice catre bugetul local, precum si a amenzilor contraventionale si amenzilor de parcare. Plata taxelor si impozitelor locale prin intermediul acestui sistem se face fara comision. PLATA IN NUMERAR - la Posta si CEC Bank 3. PRIN ORDIN DE PLATA SAU FOAIE DE VARSAMÂNT - Se poate realiza la orice banca, specificând pe documentul de plata urmatoarele:- datele de identificare ale Municipiului Oradea CUI : 4230487 - denumirea impozitului si contul IBAN deschis la TREZORERIA ORADEA informatia se gaseste pe site-ul www. Nivelul acestora este de 1% din cuantumul impozitelor neachitate in termen, calculat pentru fiecare luna sau fractiune de luna, incepând cu ziua imediat urmatoare termenului scadent si pâna la data stingerii sumei datorate inclusiv. Primaria Oradea reaminteste contribuabililor, persoane fizice sau juridice, modalitatile alternative de plata: 1. PLATA ON-LINE internet - site-ul Municipiului Oradea - www. Serviciul de plata online permite accesul pe baza codului numeric personal pentru persoane fizice, respectiv a codului fiscal pentru persoane juridice, iar plata se realizeaza fara comision. Sistemul este dezvoltat pentru administrarea platilor electronice, efectuate cu card bancar prin Internet, aferente obligatiilor fiscale datorate de contribuabili persoane fizice sau juridice catre bugetul local, precum si a amenzilor contraventionale si amenzilor de parcare. Plata taxelor si impozitelor locale prin intermediul acestui sistem se face fara comision. PLATA IN NUMERAR - la Posta si CEC Bank 3. PRIN ORDIN DE PLATA SAU FOAIE DE VARSAMÂNT - Se poate realiza la orice banca, specificând pe documentul de plata urmatoarele:- datele de identificare ale Municipiului Oradea CUI : 4230487 - denumirea impozitului si contul IBAN deschis la TREZORERIA ORADEA informatia se gaseste pe site-ul www. Imi aduc aminte de painea primita in vecini, in copilarie, cu Rosh Hashanah acesta. Am pus inca de dimineata pe pagina mea de Fb un shofar, cu mere si miere langa el. Cine stie, stie, cine nu, ori va intreba, candva, ori e dintre-aceia care nu-nvata niciodata, si care pot trai si metaboliza la nesfarsit cu doar spatiul de langa ei. In Timisoara veche, noi am fost deprinsi altcumva, si ne bucuram prietenii vechi prin alaturare, prin imbratisarea in momentele de sarbatorire sau comemorare, prin deschiderea de a fi aproape la frumoasa intindere de bucati de mar inmuiate in miere, de piaza buna. Cutremurele, de toate felurile, au devenit o constanta in viata unei mici comunitati evreiesti din Romania. Imputinarea care macina, lipsa de atentie din partea autoritatilor, relatiile uneori ciudate, desfasurate sub semnul unui ecumenism mimat, cu majoritarii, sunt doat unele dintre miscarile tectonice nenascute sub zodia tihnei, care pun la incercare viata evreilor ramasi in Timisoara, si a celor din jurul lor. Si iata ca, la aceasta intrare intr-un nou an, cadoul sortii a fost inca unul dur. Luciana Friedmann, zana cu ochi verzi cu care am impartit bancile facultatii, o vreme, si care conduce deja de niste ani Comunitatea Evreilor din Timisoara, vorbeste celor care, chiar pe o ploaie caineasca, au umplut sinagoga, despre ultimele incercari. Marea furtuna din Banat, de la mijloc de septembrie, pe langa ca a omorat oameni si pasari si copaci, langa noi, a dus la avarierea grava a unor cladiri, iar printre ele este si Sinagoga de pe Strada Resitei. In seara furtunii, primul drum l-am facut pe Resitei, la sinagoga. Aflasem ca a cazut acoperisul, mototolit de furtuna, si una din turle. Nu era vorba doar de curiozitate jurnalistica, de dorinta de a fi acolo unde s-a intamplat ceva important - era vorba si despre prieteni. Prieteni a caror casa, una din trei, ajunsese intr-o stare grava si trista. Am plecat de acolo cu Stelele lui David in mana, incercand sa nu am miscari repezite, de hot. Stiu ce trebuie sa fac de arde o biserica catolica langa mine, din cursurile pe care le-am facut la Vatican - incerc sa salvez ostia. E lucrul considerat cel mai important in acea casa de rugaciune. In aceasta casa de rugaciune, de dupa furtuna, banuiesc ca ce e pe interior sta bine, dar alt simbol aparte e jos si, la cati srangatori sunt in jur, mai bine vine cu mine. Acum vreo 25 de ani, o Hanuka aici. Apoi, mai incoace, acum vreo 12 ani, un material al meu, pentru care pozasem aceste stele, incepea asa: ,,Peste sinagogile din Timisoara apun vremurile. Acum, stelele astea sunt jos, in mainile mele, la mine pe umeri. As fi vrut sa nu trebuiasca sa le ating niciodata. Cu toate astea, ma bucur ca le-am putut salva. Le luam cu noi, cu Arthur si cu Mihai, in timp ce cautam sa vedem ce alte dezastre au ramas in oras - inclusiv la Sinagoga din Traian. Intre timp, Luciana, pe care o anuntasem ce si cum, si ce am la mine, ma roaga sa ne sunam urgent. Si, incet-incet, incep sa ma conving ca nu am facut un lucru rau, ca are rost. Suntem deja la Traian, sinagoga de aici nu are mai nimic, putem pleca spre intrarea in oras unde poarta de intrare, din capuseli, a Municipalitatii, a omorat un om. Candva ajungem si la Comunitate, si facem predarea efectelor. Ce lumina te umple, cand poti ajuta! Iar un simbol e important - e ceva de unde incepe durerea sau, dupa ea, vindecarea. Dar evreii nostri au o capacitate de a se organiza si a se vindeca deosebite - in cateva zile, nu mult, vreo doua, sinagoga lovita de furtuna e iar acoperita, iar prietenii ce tin de ea au taria si de a se organiza pentru noul an, primindu-ne cu zambet. Despre incercarea aceasta ne vorbeste Luciana, in seara care ne-a strans laolalta. Parca toate aviversarile evreilor sunt si, macar un pic, comemorari. Dar e bine sa fie asa - sa nu se uite nimic, sa se aseze toate intamplarile la locul lor, sa se cumpaneasca si sa se invete ceva dupa ele. Si ma simt iar evreica, odata cu ei, din vreo gena pierduta a familiei - nu legat de credinta, ci doar prin felul in care mai poti privi viata, dincolo de vizeta ta, din unghi aparte, iscoditor altfel, si altfel intelept. Luminile, rugaciunile, speechurile, amintirea numelui lui Nicolae Corneanu pe care Marius Florescu, preot ortodox, o face, firesc, in aceasta sinagoga, fotografiile, imbratisarile, merele, strugurii si mierea, si, afara, ploaia ca un caine ud, care se gudura, acum, daca tot n-a reusit sa ne tine departe. E ceva cu ea. Si atunci ma loveste amintirea din copilaria mica. Si strada pe care atunci, acum aproape 40 de ani, se ajungea cu un tramvai ce pornea din apropiere de noi, cei de-acum, in capatul indepartat al Ronatului, unde vecina de langa noi, din stanga noastra, rupea copiilor din painea ei, desi aveam si noi, toti - mierea asta aparte e din acelasi regn al impartelii bune, al bucuriei de-a te invecina tihnit cu cel de langa tine. Zambesc tinerei pe care apucasem sa o-ntreb de miere - ea-mi raspunde cu o eticheta, raspunsul adevarat e, probabil, in amintirea de demult, in amintiri ce tivesc cu fir aurit sau de zgura, totul, dupa felul evreilor nostri-ntelepti, pe al caror teritoriu fiind, boala se ia, de bine. Sunt in preajma mierii si merelor, la finele zilei de lucru, o zi in care a inghesuit in ea si una din cele mai incercari din viata mea, si ma cred deja la momentul relaxarii de dinainte de somn sau lesin, cand o doamna draguta, care-mi zambise toata seara, cum ma foiam, pozand, fara sa stiu cine e, ma intreaba ce senzatie am trait, cu Stelele lui David in maini. Aha - de aia mi-ati zambit cat lucram - zic. Si-i spun de sapoul articolului de demult, si ma loveste un val de emotie, in usa sinagogii, si-mi zic ca, uite, nu stim niciodata cand se termina o zi, sau de unde incepe si se termina un rost, un rostru. Si nu se termina nici asa - putin si mai tarziu, la masa cu prieteni, printre prieteni, bucuria painii frante da, alt simbol ce are si traiect religios transformata in bucuria mierii cu mere, ajunge la cel mai neobisnuit in bine vin pe care l-am baut in viata mea, si vine timpul povestilor, si decanul meu, Robert Reisz, ma intreaba ce e cu o anumita vorba pe care i-o tot spuneam, despre evrei, in care ma subincludeam, si-i explic cumva peste capul lui Silviu Rogobete, de la Politologie, tot de la noi, cum e cu legatura mea cu Comunitatea, si intamplari nostime de demult, si totul curge atata de cald si de bine de parc-am fi intr-o noapte de vara, pe podul Guglie, cu un pahar de ceva kosher in mana, la intrarea in primul ghetou al lumii, intr-un moment cand, inca, totul s-ar fi putut si altfel. Mai incoace, cu o zi inainte sa scriu gandurile astea, mama unei prietene imi spune, in confortabila absenta a fetei ei, ca Despi a plans cand m-a vazut in fotografie, cu Stelele lui David in mana. Se pare ca are sens, ca a ne culcusi impreuna in gandul bun, pentru cel de aproape, inca incalzeste. Zile aparte de septembrie, intamplari aparte. Nu e prima data cand o frantura din lumea credintei isi gaseste odihna si alinare in palma unui necredincios. Si, probabil, plina de invataturi mai greu de deslusit, care doar e bine sa fie puse undeva, spre decantare. Am intrat, impreuna cu evreii Timisoarei, in noul an, 5778, dupa traditia lor. Dupa traditia noastra, a celor legati in snopi, pe prietenii, un an nou incepe mereu cu intrarea pe o usa, impreuna. E prima lectie a Banatului, de care trebuie sa avem grija sa nu se piarda, cu… timpurile noi… si cu… oamenii noi… Ramona Balutescu The post Despre intrarea impreuna pe usa evreilor timisoreni appeared first on Presa Oradea. Propunerile, sugestiile, opiniile referitoare la regulamentul propus se pot transmite pe adresa de e-mail primarie oradea. Materialul se gaseste in atasament. Nu stiu cati drepti trebuie sa fie intr-o cetate, ca ea sa nu fie distrusa. Chiar daca volumul nu a fost menit a pune pe masa concluzii gata mestecate, documentele prezentate aici, cele mai multe fiind note informative si rapoarte prezentate Securitatii, pana in anul 1973, legate de preotul, episcopul si, mai tarziu, cardinalul greco-catolic Alexandru Todea, vin avand atasate, firesc, atat radiografii despre omul turnat dar si despre turnatori si receptori, precum si o serie de intrebari la care cititorul, cu orizontul deja largit, prin lecturarea cartii, si le va pune si la care, poate, va si cauta raspunsul. Volumul merge, in cele peste 800 de pagini ale sale, la anul 1973, promitandu-ni-se, macar la prezentarea din Timisoara a lui, ca va exista si o continuare, care sa se apropie de anii '80. Volumul a fost lansat joi, 27 iulie, la Biblioteca Universitatii de Vest din Timisoara. Au vorbit, pe langa autor, moderatorul serii, lectorul Mihai Panu, de la Facultatea de Stiinte Politice, Filosofie si Stiinte ale Comunicarii, din cadrul UVT, monseniorul Angelo Narcis Pop, vicarul general al Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj si episcopul Virgil Bercea, conducator al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea si nepot al cardinalului Alexandru Todea. De altfel, ierarhul a si finantat aparitia volumului, dovedind ca aceasta eparhie poate sprijini si aparitia unor carti care sa imbogateasca agonisirile pe linie fireasca ale institutiei, nu doar maculatura. Este o marturie deosebit de interesanta, utila atat pentru cercetatori, dar care ar putea ajuta in caz ca ar fi citita - ceea ce nu va fi si celor care inca ne povesesc, in tramvaie sau la alegeri, ce bine s-a trait pe vremea comunismului. Libertatea ca vis Cei care au fost FAPTUITORI, legat de aceasta felie din istoria greco-catolicilor, din ilegalitate, s-au dus, multi. In curand se vor duce si POVESTITORII faptelor. Daca ele nu vor fi scrise la timp, pana mai exista macar povestitori, o droaie de lucruri vor ramane ciuntit sau vor muri de tot. De aceea este asa de importanta valorificarea resurselor vii sau, mai apoi, a arhivelor. In aparenta, note seci, turnatorii la Securitate, lucruri de acum 70 - 40 de ani sunt inca in stare sa ne starneasca mai mult decat o indignare cumva aseptica, detasata. Pentru ca inca ne legam cu fire personale de oamenii dusi, de rudele si cunoscutii lor, de cei care au suferit atunci si care inca poarta suferinta, fiind alaturi, in vremurile acelea, de principalii martiri. Nu am ajuns sa-l cunosc pe cardinalul Todea dar i-am cunoscut cateva rude, am citit despre el, am fost in locurile unde s-a nascut, unde s-a ridicat si a locuit. Am participat la parastasul de la Teleac, la 100 de ani de la nasterea sa, in biserica improvizata ce gazduieste, acolo, slujbele greco-catolicilor. Apoi, la Reghin, la casa memoriala a lui, unde si-a trait ultimii ani de viata. Cateva din fotografiile de acum cinci ani, de la Teleac si Reghin, vor fi folosite pentru ilustrarea acestui material. Unii dintre cei pe care i-am avut alaturi atunci s-au dus si ei. Cu bagajul imens de istorie pe care il tezaurizau - unii reusind, totusi, sa faca publice o parte din marturiile lor despre anii prigoanei. Probabil ar fi trebuit sa citesc rece cartea lui Sergiu Soica. Ma intreb de la ce generatie se va putea citi rece, insa, acest volum. Fara sa te gandesti ca, uite, unul din oamenii pe care ii stii era urmarit si turnat, sau ca doamna cu care ai povestit prea putin candva, cand v-ati intersectat, si care mai avea atatea sa spuna, acum nu mai e. Citind o astfel de carte, esti ca o pasare calatoare deasupra unui oras in care nu ii e sortit sa se opreasca. Vezi mult mai mult decat daca ai fi jos, si te intrebi. Stii ca libertatea atata cata este ea a venit in 1989. Dar atunci nu se stia cand va veni. Stii care e suma anilor pe care i-a facut Todea in puscarie, in atatea ture de arestari si intemnitari. Si nu stia ca, dupa aceasta eliberare, va fi, mai incolo, dupa doua decenii, inchis iar. Si te induiosezi, dincolo de toata mizeria pe care o cerni, pentru a vedea aurul asta, de speranta lui Todea, exprimata mereu si mereu, cum ca Biserica Greco-Catolica Unita cu Roma, din Romania, va iesi candva la suprafata, iar. Si te uiti la ani. Si indoi degetele, numarand cati ani mai erau pana la asta. Si nu-ti ajunge o mana, nu-ti ajung doua maini. Apoi, el iese din inchisoare, si te gandesti ca s-a linistit, si ca notele de la Securitate il vor arata drept un bland cositor de iarba, si atat, asa cum apare intr-o filmare de batranete. Dar nu, el nu s-a linistit, si, dincolo de siguranta proprie, il vezi cultivand firava mladita a bisericii, si pe mai departe, el avand si meritul de a reorganiza ce a ramas din BRU, atat in clandestinitate, cat si dupa Revolutie. Si totusi, cunoscandu-i viata, naivitatea lui, existenta uneori si dupa Revolutie, cand credea ca revendicarile greco-catolicilor nu se vor impiedica de ortodocsi, este frumoasa. Este speranta unui om care a avut taria de a-si pastra visul, ani si ani, purtandu-se ca si cum el ar fi dupa colt si ar putea sa se intample maine. Si insufland si altora speranta, si tinandu-i aproape de el, chiar si atunci cand, pentru a nu le face mai mult rau, nu era prezent in mijlocul credinciosilor. Lansarea volumului La Universitatea de Vest din Timisoara, lansarea cartii despre Todea si Securitate este o seara speciala. Nu pentru multi dar, cred, pentru buni, in compensatie. In finalul deschiderii, Mihai Panu adauga: ,,Adevarul ramane cea mai pura forma de cunoastere. Dar si cea mai dura. Arata cat s-au straduit informatorii sa-l urmareasca pe Todea, sa fie intimidat si determinat sa renunte la credinta sa. Fara sa reuseasca sa il convinga. Sergiu Soica povesteste despre felul in care s-au strans ideile, pentru ca aceasta carte sa existe, despre discutiile cu PS Virgil Bercea, care ii povestea despre unchiul sau si despre initiativa acestuia ca lucrurile ce se leaga de dosarul de la Securitate al lui Alexandru Todea, pe care episcopul oradean il avea, sa se regaseasca intr-un volum. Un lucru ce a fost remarcat de Sergiu Soica drept interesant este felul in care istoria orala se imbina cu cea a documentelor, el povestindu-ne cum episcopul Bercea i-a vorbit despre modul in care protopopul de Reghin, Alexandru Todea, a mers la Bucuresti, sa fie sfintit episcop. Ca sa ajunga de la Reghin la Bucuresti, a cumparat bilete de tren in doua directii diferite, pentru a ii deruta pe oamenii Securitatii. Soica spune ca aceeasi poveste, auzita deja de la ierarh, o gaseste spusa asa si de catre Securitate. Autorul ne arata ca acest volum ajuta si pentru a ii informa pe cei care spun ca, intre 1948 si 1989, BRU nu a facut nimic ca sa-si apere credinciosii. Episcopul Todea trimite memorii Statului, cerand reabilitarea BRU - chiar si din inchisoare. El trimite in total 34 de memorii Statului Roman, pentru repunerea in drepturi a Bisericii sale. Initial lui Gheorghe Gheorghiu Dej, dar si lui Nicolae Ceausescu, si chiar Elenei Ceausescu, de ziua de nastere a lui Nicu Ceausescu, sperand sa dea, poate, de o mai mare deschidere. Doua dintre acele memorii figureaza si in acest volum. Ne povesteste despre un pulover pe care Todea l-a dat lipsa din camera sa, si despre felul in care acesta s-a dus la Securitate sa reclame aceasta lipsa. Hatru, autorul ne spune ca, initial, citind despre acest lucru, s-a gandit ,,Cat de paranoic, sa mearga sa spuna ca i-a lipsit o haina! Au fost 73 de informatori care au raportat despre Todea, si 34 de ofiteri ai Securitatii ce primeau notele informative si dadeau directivele legat de ce intrebari sa i se puna si cum sa se actioneze mai departe. O armata de oameni. Ascultandu-l pe Sergiu Soica si statistica prezentata de el, despre zeci de informatori si zeci de gradati ai Securitatii, platiti sa pandeasca un om, imi vine in minte povestea dintre Stalin si papa Pius al XII-lea, cand era vorba ca Sfantul Scaun sa participe la tratativele de pace din timpul Razboiului Rece, cand Stalin a intrebat ,,Dar cate divizii are papa? Si Securitatea a vazut ca Biserica lui Todea a iesit la lumina. Securitatea si-a schimbat, de atunci, numele, in SRI, a desecretizat dosare. Intrebarea, legata de munca platitilor ei, a ramas, uneori, intacta, si acum: ,,Pentru ce? Ne-a povestit si el cateva dintre lucrurile pe care le stia de la prima sursa, din viata lui Todea. Aflandu-ne la Timisoara, ierarhul ne spune ca, prin anii 1983-84, de la Vatican se lua legatura cu Romania, si un cardinal a vrut sa-l intalneasca pe Todea. Pentru a-i deruta pe securisti, Todea a mers de la Deda la Constanta si, prin Craiova, la Timisoara, unde, in Dom, a dat de un om ingenunchiat, care l-a luat si dus intr-un lan de porumb, unde a stabilit cu respectivul cardinal ca voiau sa numeasca un nou episcop catolic in Romania, si apoi a ajuns Ioan Robu, actualul mitropolit de Bucuresti, episcop. S-a stabilit si ca ultimul episcop greco-catolic, care va ramane in viata, va sfinti un episcop, pentru continuitate. S-a ajuns iar la notiunea de frica si cum Todea spunea ca e imposibil sa stapanesti frica. PSS Bercea ne da exemple de alte persoane care fusesera intemnitate, dintre cunostintele sale - pentru ca au fost prezente la o liturghie, sau pentru ca au dus o scrisoare undeva. La ani grei de puscarie. Ne spune despre un om care, din decan al unei facultati de drept, a ajuns vanzator la Plafar. Un gest frumos din partea ierarhului oradean e ca aminteste o alta vizita a sa in Universitatea de Vest din Timisoara, povestind ca a mai intrat candva aici, tot la o lansare de carte, impreuna cu IPSS Nicolae Corneanu. Ierarhul adauga ca, la acea vizita in UVT, era prezent si episcopul Alexandru Mesian, al Lugojului, care, din diverse pricini, nu a putut fi si acum, in 2017, langa noi, dar care se bucura si el de aceasta carte, si ne transmite salutul lui. Interventia PSS Virgil Bercea a bucurat asistenta, inca fiind destui ramasi, in Timisoara, carora sa le tresara inima, cu drag, la numele mitropolitului ortodox de pie memorie, Nicolae Corneanu. Ceea ce mi-a dat prilejul ca cele cateva cuvinte rostite sa inceapa exact cu evocarea acelei zile de 27 iunie 2008, cand, in sala de sub Aula Magna a UVT, s-a lansat Biblia Vulgata - aparuta tot sub ingrijirea ierarhului oradean. Preiau ideea serii, legata de temeri, aratand ca frica nu s-a sfarsit, pentru familia lui Todea, nici acum, pe timpul Noii Securitati, a SRI-ului. Spunand - nu aratand. Exemplele concrete, spre aratare, vor veni mai tarziu, atunci cand se va putea - deocamdata e doar afirmatia: ca si procuratura, si oamenii cu filajul, au ramas ancorati - parte din ei - in practici folosite si pe vremea lui Alexandru Todea, care sa te faca sa te intrebi ,,pentru ce? Tot pornind de la o intrebare, PS Virgil Bercea arata: ,,Din tot ceea ce am primit de la CNSAS, absolut nimica nu am cenzurat. Intr-adevar, puncte nevralgice ale Bisericii Greco Catolice de la noi, care inca nu si-au gasit rezolvarea in casa proprie, d-apoi sa o vezi pe aceasta, rezolvarea in Wikipedia sau in alte medii benigne. Si asa si este, numele surorii Ionela in viata, dar traind extrem de retrasa, la Bucuresti aparand de cateva ori in aceasta carte, in ciuda disensiunilor la care s-a ajuns intre ea si Todea, ceea ce a facut ca existenta ei sa devina un subiect tabu pentru multi dintre greco-catolicii de azi. A continuat sa explice detasarea catolica, in ciuda faptului ca, pana in 1948, atat BRU cat si BOR erau considerate biserici nationale ale Romaniei, sugerand ca si ortodocsii vor ajunge sa gandeasca la fel. Din spatele salii a primit un zambet nostalgic - aceeasi naivitate frumoasa, ca a lui Todea, cand visa libertatea. Aceeasi deschidere, cu mana intinsa, spre celalalt, pe care ortodocsii nu o baga in seama, ca atunci, in 2008, tot in acest complex de cladiri al UVT, cand ne vorbea, de fata cu IPSS Nicolae Corneanu, PSS Alexandru Mesian si monseniorul Angelo Narcis Pop, despre ecumenismul fata de ortodocsi. Si, exact ca atunci, cu noua ani si o luna in urma, mi-a venit intrebarea: ,,Si ursul stie? Se vede ca, in ani, la multe am ajuns sa avem acelasi fir al gandirii, pentru ca replica urmatoare a ierarhului a fost, tot exact ca atunci, despre ecumenism si erezie… ,,Ecumenism - sunt multi dintre ortodocsi, unii usor fundamentali, care spun ca e cea mai mare erezie a secolului. Pai daca ne gandim la noi in Transilvania, la dumneavoastra, aici, in Banat, mai exista familie pura ortodoxa, pura greco-catolica, pura romana? E asa de relativ! Si atuncea ecumenismul de baza, fundamental, sensul ecumenismului se traieste acolo, in familie. Speranta colaborarii cu autoritatile, speranta uneori - si la Alexandru Todea, si la Virgil Bercea de a nu mai fi urmariti, dorinta de a intelege si a aseza logic relatiile cu autoritatile statale, cu ortodocsii - aceleasi. Pana la urma, poate chiar exista o genetica a naivitatii bune, a prostiei fata de celalalt, invaziv, cotropitor, aberant, o iertare a lui. O mica parte a lor. Dintr-un volum de 800 de pagini, e greu sa alegi doar cateva fragmente, edificatoare. Am luat, totusi, cateva, din aceasta masa clisoasa de turnatorie. Unde, dincolo de ce spunea Todea despre Stat sau despre Biserica, era urmarit ce mananca, ce afectiuni isi trateaza, ce carti cumpara. Cu putine completari, pe langa, aceste fragmente - isi va face, in rest, fiecare parerea sa despre cum a fost cu informatorii si cu cele informate. Ce ramane dupa ce parcurgi un astfel de fragment? Si totusi, cine a facut hirotonirea, cum acela refuzat e prezentat drept preot? Aici in biserica se spune numai adevarul, usile bisericii sunt largi deschise si poate sa vina orisicine sa ne asculte. Am suferit 5 ani, vom suferi o luna, jumatate de an, sau ani. Dupa ce a facut introducere cu citate din Sfanta Evanghelie, subiectul incetul cu incetul a deviat, astfel a ajuns la un moment dat la descrierea unui ochit. Vorbea despre ochiul constiintei, despre ochiul lui Dumnezeu. Ochi ce face comparatii in anumite cazuri de mantuire prin acest ochi. Dl protopop Todea conclude cu intrebarea ,,Cu cine sa votam? Frenetic si plin de entuziasm raspunde tot el. Deci ochiul constiintei, mestesugit in ochiul din listele de votare. Dupa terminarea slujbei religioase, toata lumea se intreba ce a fost azi cu parintele Todea. Nicoara Eugen si cu protopopul Todea Alexandru sau deplasat in comuna natala a lui Todea, Teleac. Unde au facut propaganda manista. La cateva zile au mers in acea comuna in propaganda B. Tot Todea a afirmat: ,,ca la Teleac l-a vizitat tot poporul, chiar si invatatorii. La Reghin fostii lui credinciosi il ajuta, il privesc cu drag, il roaga sa-i viziteze. Sora Ionela e o problema aparte si ostiile care au sangerat e o problema aparte. Nu stiu ce sa zic. Dumnezeu trebuie sa aduca dorinta. A spus ca cele doua, ostiile au fost restituite sorei Ionela. El a primit numai o parte din purificatoarele sangerate. Apare rar in strada. Sfidator in legatura cu sfintirea bisericii din Teleac. Sabotajul lui din ziua Sfintirii s-a simtit - la indemnul lui - lumea nu a mers la biserica - e vorba de adeptii lui. Totusi sfintirea s-a facut. Dupa mine: este un criminal, un sabotor. Unul care uraste poporul nostru muncitor. Sursa de incredere Strict Secret … N. Are de gand ca in sarbatori sa mearga la Voiniceni, sa-i ceara preotului Somfalean sa spuna dupa slujba, cateva cuvinte credinciosilor, ca un fel de adio. A facut si remarca urmatoare: ,,n-avem lipsa de Todea. Avem toate prerogativele in afara de aceea de a hirotoni preoti. Autoritatea episcopala nu-i necesar s-o recunoastem in mod public. El nu va merge la Todea. Targu Mures la 24. Husar Roman se afla in atentia S. Informatorul a fost instruit cum sa procedeze in continuare pentru a se mentine starea existenta intre semnalat si Todea. Prin alte surse si metode, se vor initia masuri de catre Serviciul I pentru adancirea neintelegerilor existente intre cei doi si stimularea lor. Aspectele se vor exploata si in cuprinsul unui raport catre Directia I-a. Strict Secret Sursa de incredere... Todea m-a recunoscut si m-a intrebat de scopul vizitei. I-am spus ca am iesit din spital si fiindca banii primiti de la el mi-au folosit la medicamente si spital, i-am adus drept recompensa cateva carti si fiindca data trecuta am uitat sa-i multumesc pentru darul in bani, acum ii aduc multumirile mele. M-a invitat in camera. Pe masa avea un aparat de radio-tranzistor, oprit din mers, dar se vedea ca era fixat inainte de a-l opri pe unde scurte. Intreg episcopatul greco-catolic din 1948 a murit cu moarte de martir, exclusiv pentru cauza bisericii. N-a fost nici un compromis, nici o defectiune de la credinta. Eu am fost de sapte ori in inchisori si nu am tremurat. Husar are momente de slabire a rezistentei fizice si e capabil de tradare a cauzei bisericii. Eu nu-l ocolesc totusi. Cand am fost la Dogaru, la locuinta acestuia de altfel nici nu era acasa parintele Dogaru n-am stiut ca Husar locuieste in apropiere. Totusi, este cuviincios ca Husar sa se apropie de mine, iar eu nu ma voi indeparta de el. Dar se cuvine sa pastram decenta in relatiile dintre noi. Eu am cautat pe episcopul Hossu si nu el pe mine - desi poate n-as fi fost obligat sa fac acest pas eu, fiind cu aceleasi puteri episcopale investit si poate ca prudenta m-ar fi indemnat sa nu ma expun la lumina. Am facut-o si bine am facut. Sunt si eu unul dintre episcopii consacrati dupa 1948, apoi arestat si anchetat si condamnat. Si am fost pus in libertate prin Decretul Consiliului de Stat nr. Pentru acest fapt, Va multumesc, Domnule Presedinte, din toata inima si consider masura guvernamentala de gratieri ca un act de mare intelepciune si un semn ca vreti sa vindecati ranile si sa strecurati bucurii in locul durerilor. Simt si eu aceasta bucurie, dar mai am o rana in suflet, cauzata de faptul ca Biserica Greco-Catolica nu are libertatea legala, desi nu este nici o lege contra ei, si astfel eu n-am posibilitatea in tara romaneasca sa fiu preot catolic cu limba liturgica romana, n-am posibilitatea sa ma incadrez intr-o activitate conform pregatirii si convingerilor mele religioase. Pentru acest ideal m-am pregatit 25 de ani si as fi foarte fericit. Domnule Presedinte, sa inlaturati piedica ce sta in calea lui. Ati rezolvat probleme cu mult mai spinoase, si-L rog pe Dumnezeu sa Va ajute si in cazul acesta. Dar in cartea asta descopar cunoscuti ai mei, prieteni, urmariti de la nastere, despre care se face referire uneori, nu cu numele, dar stiu despre cine e vorba. Il intreb azi, cand scriu, pe unul dintre ei, daca si-a dat seama cine ii turna familia - spune ca despre macar unul e clar cine era, dar ca a fost invatat de mic ca aceste lucruri se vor intampla. Apoi toate celelalte lucruri, despre Cardinalul Todea, ce mi-au fost povestite direct, de rudele sau cunoscutii lui... Simt, insa, ca acel timp inca nu e aici. Si inca am multe intrebari, ridicate de cartea asta - si raspunsurile poate vor veni in timp, din urmatorul volum legat de Alexandru Todea si Securitatea, din povestirile altora, din alte carti. Poate volumul urmator va fi realizat si cu mai multa grija pentru explicarea, macar pe scurt, in josul paginii, acolo unde informatorii prezinta aspecte neadevarate, pentru indicii de nume si localitati, care au si inexactitati, sau pentru citarile incomplete - chiar daca volumul omagial dedicat lui Todea de episcopul Bercea prezinta fotografii fara sa fie trecut anul, acesta nu este un motiv pentru care, la preluarea lor, sa nu se incerce, totusi, o plasare in timp. Dar, cu siguranta, un nou volum va fi tot asa de util si binevenit, ca si acesta, in a aduce mai multa lumina in istoria BRU. Binele nostru personal nu e un fruct pe care sa-l mananci singur. Istoria Romaniei, cea din granitele de azi, din ultimii 300 de ani, nu va fi niciodata completa fara istoria BRU. Iar intelegerea noastra fata de o anumita perioada are, fireste, implicat si criteriul proximitatii, ca la receptarea stirilor din presa. O catastrofa cu 200 de victime, din fundul Africii, va misca mult mai putin un cititor din Romania, fata de o deraiere de tramvai, in orasul lui, chiar daca nu s-a ajuns decat la rani superficiale. Ma intreb daca, azi, felul in care greco-catolicii au suferit, ceva mai mult de 40 de ani, in secolul trecut, mai poate genera empatie unui scolar, student, istoric sau simplu cititor, ce nu are rude sau prieteni credinciosi ai BRU. De fiecare data cand citesc despre o drama istorica, ma gandesc ce varste aveau bunicii mei, parintii mei sau eu, atunci cand au avut loc, de sunt mai recente. Si cum traiam noi, atunci, si daca am aflat despre povestea respectiva, si daca ne-a adus o clipa de doliu in suflet. Stiu putine date din cap, dar anul acesta l-am tinut minte. Marea iesire din puscarii. Un om isi castiga parizerul turnand la Securitate pe altii, departe de noi, in Mures. Eu ma nascusem de o zi, la Timisoara, in Ronat, prematur. Mama era din Mures, abia mult dupa ce s-a dus si ea am aflat ca fusese botezata greco-catolica. Tehnic, in acel aprilie 1973, ea era credincioasa episcopului Todea. Nu am auzit absolut niciodata nici un cuvant de la ea despre greco-catolici. Ma intreb, iar, cu cartea lui Sergiu - oare ea stia? Stia despre puscaria lui Todea, despre iesirea din inchisori, despre efortul de a tine vie, chiar in catacombe, si Biserica ei? La 9 ani vizitam prima data Castelul Huniazilor, eram in curte, ridicasem o piatra, ca amintire. Una dintre invatatoare nu a mea, a mea nu a fost si nu e tampita mi-a spus, ironic: ,,Doar nu crezi ca piatra aia e de pe vremea lui Iancu de Hunedoara? In anul acela, Todea era arestat iar. Istoria este un animal ciudat. Pleaca, aproape fara sa realizezi, de la o adiere a zilei de azi, aproape imperceptibila, ca o samanta de floare-de-piatra, de langa tine, si nici nu stii cand a crescut, si ti-a pus ghiulea de picior, si, mai apoi, te trezesti dialogand cu Iona, in burta pestelui. Fericiti cei care, chiar gresind, in sperantele sau chiar in demersurile lor, au avut, totusi, constiinta ca ceea ce fac e, chiar din clipa respectiva, parte din istorie, si ca sunt datori istoriei ce se va asterne mai drept, candva, cu fapte care sa-si aiba un loc luminat, acolo. The post Manual despre tradare - din capatul celalalt appeared first on Presa Oradea. Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, cu o muzica potrivita ca fundal. Doar ca, din varii motive, aproape binecuvantate, nu toti cei care si-ar fi dorit au ajuns la vernisaj. Ne stim de niste ani, cum ne mai intersectam prin Oradea, la pozat. Nici nu aveti idee ce placere e ca, la un eveniment, sa dai de colegi faini. S-a intamplat ca, lucrand de 25 de ani in presa, am prins vremea cand orice redactie serioasa avea si macar una bucata pozar. E despre oamenii care te salvau si-ti acopereau spatiul de langa articol. Adica la munca noastra, a celor cu vorbele. De regula spun ca sunt jurnalist dar imi fac pozele singura. Remus e, insa, fotograf. Adica e prima lui meserie. Investeste in scule, are ochi, face experimente. Doar ca, uite, e doar la prima lui expozitie personala, asta, cu pozele din Cuba. Pentru ca, acum cativa ani, cand deja ar fi avut ce sa puna pe simeze, tot amatorul de CV inflorat se punea sa-i traga cate o expozitie de fotografii. Asa ca a asteptat. Sa aiba ceva clar de spus. Si asa s-a intamplat Cuba asta, expusa, la Cetatea Oradea si alaturi de cvartetul Sagittarius, Euro Foto Art si de prieteni. Dar cred ca un ziar sau un site serios stie ca imaginea vinde mai mult decat articolul si, daca e vorba de trei oameni la o masa, e simplu. Atunci cand ai o stire mai ampla, in timp ce reporterul se documenteaza, fotograful merge sa faca imagini. Sau atunci cand e un accident, pana reporterul afla ce s-a intamplat, fotograful poate face imaginile, si stirea ajunge repede online. Orice reporter poate face o fotografie, dar asta ii consuma timp, si nu o sa o faca la fel de bine ca cineva care se ocupa cu asta. Cat mai conteaza calitatea unei poze? Mai ales cand sunt subiecte importante sau vizite oficiale, unde lumea trebuie sa fuga dintr-un loc in altul. Bineinteles ca exista si versiunea in care poate cumpara imagini de pe site-uri Mediafax sau Agerpress. Depinde foarte mult de tipul ziarului — pentru un ziar local folosesc destul de putin motoare de cautare pentru imagini. Poate doar la stiri nationale, unde nu am cum sa ajung. Un fotograf cu ochi si cu mana nu tinde sa fusereasca, atunci cand merge la… prezentarea unei noi piulite a nu-stiu-carei fabrici? Eu te stiu de cand am inceput sa am legaturi cu presa din Oradea, deci de vreo sapte ani. Mereu te compari cu cel de altadata dar trebuie luat in considerare si cat de spectaculoase sunt evenimentele. Un accident sau incendiu va fi mereu mai interesant si pentru cititori decat un nou azil de batrani. Da-mi varfurile unui top: ce ti-a placut tie cel mai mult sa pozezi, in sensul ca sa te fi simtit bine. Ce te-a solicitat cel mai mult, ca si conditii, incercare, chiar periculozitate. In ce domenii tot ajuns pentru ca sa fotografiezi ai intalnit oamenii cei mai faini? Ce proiect fotografic al tau ti-e cel mai drag? De care din poza adusa la redactie ai fi cel mai multumit? Imi place, de asemenea, sa fotografiez teatru, si aici pot spune ca sunt conditii grele — oricat esti de silentios, mereu se gaseste cineva sa spuna ca il deranjezi, chiar daca in jurul tau toti se foiesc si tusesc si fac mult mai multa galagie decat tine. Proiectul meu cu dansatori imi e cel mai drag si sper sa il pot relua curand. Sunt multumit de multe fotografii aduse — probabil cele de la incendiu sunt in top. Nu pot sa zic ca sunt conditii periculoase — pe cand ajungem noi, fapta e consumata deja. Orice bou cu bani poate ajunge in Cuba. Nu orice bou cu bani are scule bune si ochi. Cum e cand ai in fata culoarea, gustul unei astfel de provocari? Si esti in vacanta, nu pentru lucru - sa spunem si asta. Am planuit totul din timp, ce aparat si ce obiective, cate haine si in ce geanta, urma sa ne mutam la fiecare trei-patru zile deci trebuia sa ma pot misca usor. Eram atat de incantat ca am ajuns in Cuba ca nici nu imi mai pasa de vacanta — pentru mine, sa merg pe strazi si sa fac fotografii era relaxare. Nu te poti gandi la Cuba fara sa te gandesti la culoare, iar acolo gasesti toate culorile posibile, oricat de stridente sau de pastelate, culori care aici ar parea kitsch acolo par ca asteapta fotografii sa le captureze. Uneori mai trebuie sa fac fotografii pentru ziar, la diverse inmormantari — ma simt foarte prost. Cred ca e usor de inteles de ce. De multe ori e greu sa obtii un cadru bun, si, la evenimentele la care fotografiez, sunt atat de multi care fac poze cu telefonul, incat abia mai ai loc sau unghi bun. Mai ales cand e vorba de un eveniment la care sunt invitate vedete, desi sunt departe, si marea majoritate a pozeler vor fi miscate, fiecare tine sa aiba o amintire... Nu se intampla doar la un eveniment, se intampla la toate. Am vazut ca, in Oradea, lumea e ceva mai linistita, comparativ cu Timisoara, si mai ales cu Bucuresti. Te-a calcat cineva pe mana, ai primit vreun branci semnificativ de la autoritati, te-ai caftit cu cineva ca sa-ti faci pozele, a marat Coalitia pentru Familie la tine, ai pozat unde nu ai fost lasat - cu argumentul ca e spatiu public? Sau, pe de alta parte, ai fost vreodata in postura de paparazzo? La anumite vizite oficiale vin colegi din Bucuresti, care cred ca pot da ordine tuturor — eu stiu ce am de facut pentru a obtine fotografia dorita si nu sunt genul care sa stea in spate. Inca patesc des sa am acordul directorului de institutie si sa ma ia portarul la intrebari suplimentare — in general stau si zambesc. Se mai intampla uneori sa mai sar un gard sau sa intru pe geam, intr-o cladire. A marait si Coalitia, si simpatizantii ei, dar nu atat de mult pentru ca i-am fotografiat, ci pentru descrierile de la fotografii. Eu nu am nevoie de pozar, am invatat sa pozez exact ca sa nu depind de un alt om, dar la voi, unde inca se merge pe colaborarea asta, nu ajungi sa fii iritat ca ceea ce ai aratat tu nu este acoperit de text, sau pentru ca vezi diferit de colegul care scrie ceea ce e de aratat ca imagine? Nu neaparat ca e ala idiot, dar poate vrea cadre generale, si tu pariezi pe detalii. Cum merge munca in echipa? E clar ca, atunci cand mergi la un eveniment, nu faci doar fotografii pentru stirea respective — ai nevoie de cateva fotografii cu locul, cateva fotografii cu fiecare persoana de acolo, cateva cadre generale, care sa poata fi folosite in viitor, cand se scrie despre ceva similar. Posibil sa fie stiri la care ai nevoie de acei oameni, impreuna — si exemplele pot continua. E valabil si la tine, la fotografie? Vorbesc de pozele pe muchie, unde cineva se poate si supara. Am noroc ca profilul cotidianului nu este de asa natura incat sa fac fotografii controversate. Daca vorbim de portretele personale, au fost cazuri cand am sters imagini ce apareau online, deoarece una dintre persoanele ce apareau nu era de accord, din diverse motive — nu cred ca avea rost sa stric relatiile pentru o fotografie. Ar mai fi multe de spus. Hihaieli, pe marginea vreunei amintiri - comuna sau de impartit. Dar Remus e precaut, cand vine vorba de discutatul pentru ziar, si deja trag cuvintele din el mai greu, incercand sa se pastreze la aspect generale. Deh, anii de lucru in presa te marcheaza - mereu, unul care n-are ce face te da in judecata sau te injura pe strada sau pe Facebook, din te miri ce. E bine si atat. E ca un pahar de sampanie, ridicat in cinstea meseriei de pozar de ziar, de ziua de nastere, cata cu rotunjimi, a lui Remus, intre... Nu stiu cati drepti trebuie sa fie intr-o cetate, ca ea sa nu fie distrusa. Chiar daca volumul nu a fost menit a pune pe masa concluzii gata mestecate, documentele prezentate aici, cele mai multe fiind note informative si rapoarte prezentate Securitatii, pana in anul 1973, legate de preotul, episcopul si, mai tarziu, cardinalul greco-catolic Alexandru Todea, vin avand atasate, firesc, atat radiografii despre omul turnat dar si despre turnatori si receptori, precum si o serie de intrebari la care cititorul, cu orizontul deja largit, prin lecturarea cartii, si le va pune si la care, poate, va si cauta raspunsul. Volumul merge, in cele peste 800 de pagini ale sale, la anul 1973, promitandu-ni-se, macar la prezentarea din Timisoara a lui, ca va exista si o continuare, care sa se apropie de anii '80. Volumul a fost lansat joi, 27 iulie, la Biblioteca Universitatii de Vest din Timisoara. Au vorbit, pe langa autor, moderatorul serii, lectorul Mihai Panu, de la Facultatea de Facultatea de Stiinte Politice, Filosofie si Stiinte ale Comunicarii, din cadrul UVT, monseniorul Angelo Narcis Pop, vicarul general al Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj si episcopul Virgil Bercea, conducator al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea si nepot al cardinalului Alexandru Todea. De altfel, ierarhul a si finantat aparitia volumului, dovedind ca aceasta eparhie poate sprijini si aparitia unor carti care sa imbagateasca agonisirile pe linie fireasca ale institutiei, nu doar maculatura. Este o marturie deosebit de interesanta, utila atat pentru cercetatori, dar care ar putea ajuta in caz ca ar fi citita - ceea ce nu va fi si celor care inca ne povesesc, in tramvaie sau la alegeri, ce bine s-a trait pe vremea comunismului. Libertatea ca vis Cei care au fost FAPTUITORI, legat de aceasta felie din istoria greco-catolicilor, din ilegalitate, s-au dus, multi. In curand se vor duce si POVESTITORII faptelor. Daca ele nu vor fi scrise la timp, pana mai exista macar povestitori, o droaie de lucruri vor ramane ciuntit sau vor muri de tot. De aceea este asa de importanta valorificarea resurselor vii sau, mai apoi, a arhivelor. In aparenta, note seci, turnatorii la Securitate, lucruri de acum 70 - 40 de ani sunt inca in stare sa ne starneasca mai mult decat o indignare cumva aseptica, detasata. Pentru ca inca ne legam cu fire personale de oamenii dusi, de rudele si cunoscutii lor, de cei care au suferit atunci si care inca poarta suferinta, fiind alaturi, in vremurile acelea, de principalii martiri. Nu am ajuns sa-l cunosc pe cardinalul Todea dar i-am cunoscut cateva rude, am citit despre el, am fost in locurile unde s-a nascut, unde s-a ridicat si a locuit. Am participat la parastasul de la Teleac, la 100 de ani de la nasterea sa, in biserica improvizata ce gazduieste, acolo, slujbele greco-catolicilor. Apoi, la Reghin, la casa memoriala a lui, unde si-a trait ultimii ani de viata. Cateva din fotografiile de acum cinci ani, de la Teleac si Reghin, vor fi folosite pentru ilustrarea acestui material. Unii dintre cei pe care i-am avut alaturi atunci s-au dus si ei. Cu bagajul imens de istorie pe care il tezaurizau - unii reusind, totusi, sa faca publice o parte din marturiile lor despre anii prigoanei. Probabil ar fi trebuit sa citesc rece cartea lui Sergiu Soica. Ma intreb de la ce generatie se va putea citi rece, insa, acest volum. Fara sa te gandesti ca, uite, unul din oamenii pe care ii stii era urmarit si turnat, sau ca doamna cu care ai povestit prea putin candva, cand v-ati intersectat, si care mai avea atatea sa spuna, acum nu mai e. Citind o astfel de carte, esti ca o pasare calatoare deasupra unui oras in care nu ii e sortit sa se opreasca. Vezi mult mai mult decat daca ai fi jos, si te intrebi. Stii ca libertatea atata cata este ea a venit in 1989. Dar atunci nu se stia cand va veni. Stii care e suma anilor pe care i-a facut Todea in puscarie, in atatea ture de arestari si intemnitari. Si nu stia ca, dupa aceasta eliberare, va fi, mai incolo, dupa doua decenii, inchis iar. Si te induiosezi, dincolo de toata mizeria pe care o cerni, pentru a vedea aurul asta, de speranta lui Todea, exprimata mereu si mereu, cum ca Biserica Greco-Catolica Unita cu Roma, din Romania, va iesi candva la suprafata, iar. Si te uiti la ani. Si indoi degetele, numarand cati ani mai erau pana la asta. Si nu-ti ajunge o mana, nu-ti ajung doua maini. Apoi, el iese din inchisoare, si te gandesti ca s-a linistit, si ca notele de la Securitate il vor arata drept un bland cositor de iarba, si atat, asa cum apare intr-o filmare de batranete. Dar nu, el nu s-a linistit, si, dincolo de siguranta proprie, il vezi cultivand firava mladita a bisericii, si pe mai departe, el avand si meritul de a reorganiza ce a ramas din BRU, atat in clandestinitate, cat si dupa Revolutie. Si totusi, cunoscandu-i viata, naivitatea lui, existenta uneori si dupa Revolutie, cand credea ca revendicarile greco-catolicilor nu se vor impiedica de ortodocsi, este frumoasa. Este speranta unui om care a avut taria de a-si pastra visul, ani si ani, purtandu-se ca si cum el ar fi dupa colt si ar putea sa se intample maine. Si insufland si altora speranta, si tinandu-I aproape de el, chiar si atunci cand, pentru a nu le face mai mult rau, nu era prezent in mijlocul credinciosilor. Lansarea volumului La Universitatea de Vest din Timisoara, lansarea cartii despre Todea si Securitate este o seara speciala. Nu pentru multi dar, cred, pentru buni, in compensatie. In finalul deschiderii, Mihai Panu adauga: ,,Adevarul ramane cea mai pura forma de cunoastere. Dar si cea mai dura. Arata cat s-au straduit informatorii sa-l urmareasca pe Todea, sa fie intimidat si determinat sa renunte la credinta sa. Fara sa reuseasca sa il convinga. Sergiu Soica povesteste despre felul in care s-au strans ideile, pentru ca aceasta carte sa existe, despre discutiile cu PS Virgil Bercea, care ii povestea despre unchiul sau si despre initiativa acestuia ca lucrurile ce se leaga de dosarul de la Securitate al lui Alexandru Todea, pe care episcopul oradean il avea, sa se regaseasca intr-un volum. Un lucru ce a fost remarcat de Sergiu Soica drept interesant este felul in care istoria orala se imbina cu cea a documentelor, el povestindu-ne cum episcopul Bercea i-a vorbit despre modul in care protopopul de Reghin, Alexandru Todea, a mers la Bucuresti, sa fie sfintit episcop. Ca sa ajunga de la Reghin la Bucuresti, a cumparat bilete de tren in doua directii diferite, pentru a ii deruta pe oamenii Securitatii. Soica spune ca aceeasi poveste, auzita deja de la ierarh, o gaseste spusa asa si de catre Securitate. Autorul ne arata ca acest volum ajuta si pentru a ii informa pe cei care spun ca, intre 1948 si 1989, BRU nu a facut nimic ca sa-si apere credinciosii. Episcopul Todea trimite memorii Statului, cerand reabilitarea BRU - chiar si din inchisoare. El trimite in total 34 de memorii Statului Roman, pentru repunerea in dreptuuri a Bisericii sale. Initial lui Gheorghe Gheorghiu Dej, dar si lui Nicolae Ceausescu, si chiar Elenei Ceausescu, de ziua de nastere a lui Nicu Ceausescu, sperand sa dea, poate, de o mai mare deschidere. Doua dintre acele memorii figureaza si in acest volum. Ne povesteste despre un pulover pe care Todea l-a dat lipsa din camera sa, si despre felul in care acesta s-a dus la Securitate sa reclame aceasta lipsa. Hatru, autorul ne spune ca, initial, citind despre acest lucru, s-a gandit ,,Cat de paranoic, sa mearga sa spuna ca i-a lipsit o haina! Au fost 73 de informatori care au raportat despre Todea, si 34 de ofiteri ai Securitatii ce primeau notele informative si dadeau directivele legat de ce intrebari sa i se puna si cum sa se actioneze mai departe. O armata de oameni. Ascultandu-l pe Sergiu Soica si statistica prezentata de el, despre zeci de informatori si zeci de gradati ai Securitatii, platiti sa pandeasca un om, imi vine in minte povestea dintre Stalin si papa Pius al XII-lea, cand era vorba ca Sfantul Scaun sa participe la tratativele de pace din timpul Razboiului Rece, cand Stalin a intrebat ,,Dar cate divizii are papa? Si Securitatea a vazut ca Biserica lui Todea a iesit la lumina. Intrebarea, legata de munca platitilor ei, a ramas, uneori, intacta, si acum: ,,Pentru ce? Ne-a povestit si el cateva dintre lucrurile pe care le stia de la prima sursa, din viata lui Todea. Aflandu-ne la Timisoara, ierarhul ne spune ca, prin anii 1983-84, de la Vatican se lua legatura cu Romania, si un cardinal a vrut sa-l intalneasca pe Todea. Pentru a-i deruta pe securisti, Todea a mers de la Deda la Constanta si, prin Craiova, la Timisoara, unde, in Dom, a dat de un om ingenunchiat, care l-a luat si dus intr-un lan de porumb, unde a stabilit cu respectivul cardinal ca voiau sa numeasca un nou episcop catolic in Romania, si apoi a ajuns Ioan Robu, actualul mitropolit de Bucuresti, episcop. S-a stabilit si ca ultimul episcop greco-catolic, care va ramane in viata, va sfinti un episcop, pentru continuitate. S-a ajuns iar la notiunea de frica si cum Todea spunea ca e imposibil sa stapanesti frica. PSS Bercea ne da exemple de alte persoane care fusesera intemnitate, dintre cunostintele sale - pentru ca au fost prezente la o liturghie, sau pentru ca au dus o scrisoare undeva. La ani grei de puscarie. Ne spune despre un om care, din decan al unei facultati de drept, a ajuns vanzator la Plafar. Un gest frumos din partea ierarhului oradean e ca aminteste o alta vizita a sa in Universitatea de Vest din Timisoara, povestind ca a mai intrat candva aici, tot la o lansare de carte, impreuna cu IPSS Nicolae Corneanu. Ierarhul adauga ca, la acea vizita in UVT, era prezent si episcopul Alexandru Mesian, al Lugojului, care, din diverse pricini, nu a putut fi si acum, in 2017, langa noi, dar care se bucura si el de aceasta carte, si ne transmite salutul lui. Interventia PSS Virgil Bercea a bucurat asistenta, inca fiind destui ramasi, in Timisoara, carora sa le tresara inima, cu drag, la numele mitropolitului ortodox de pie memorie, Nicolae Corneanu. Ceea ce mi-a dat prilejul ca cele cateva cuvinte rostite sa inceapa exact cu evocarea acelei zile de 27 iunie 2008, cand, in sala de sub Aula Magna a UVT, s-a lansat Biblia Vulgata - aparuta tot sub ingrijirea ierarhului oradean. Preiau ideea serii, legata de temeri, aratand ca frica nu s-a sfarsit, pentru familia lui Todea, nici acum, pe timpul Noii Securitati, a SRI-ului. Spunand - nu aratand. Exemplele concrete, spre aratare, vor veni mai tarziu, atunci cand se va putea - deocamdata e doar afirmatia: ca si procuratura, si oamenii cu filajul, au ramas ancorati - parte din ei - in practici folosite si pe vremea lui Alexandru Todea, care sa te faca sa te intrebi ,,pentru ce? Tot pornind de la o intrebare, PS Virgil Bercea arata: ,,Din tot ceea ce am primit de la CNSAS, absolut nimica nu am cenzurat. Intr-adevar, puncte nevralgice ale Bisericii Greco Catolice de la noi, care inca nu si-au gasit rezolvarea in casa proprie, d-apoi sa o vezi pe aceasta, rezolvarea in Wikipedia sau in alte medii benigne. Si asa si este, numele surorii Ionela in viata, dar traind extrem de retrasa, la Bucuresti aparand de cateva ori in aceasta carte, in ciuda disensiunilor la care s-a ajuns intre ea si Todea, ceea ce a facut ca existenta ei sa devina un subiect tabu pentru multi dintre greco-catolicii de azi. A continuat sa explice detasarea catolica, in ciuda faptului ca, pana in 1948, atat BRU cat si BOR erau considerate biserici nationale ale Romaniei, sugerand ca si ortodocsii vor ajunge sa gandeasca la fel. Din spatele salii a primit un zambet nostalgic - aceeasi naivitate frumoasa, ca a lui Todea, cand visa libertatea. Aceeasi deschidere, cu mana intinsa, spre celalalt, pe care ortodocsii nu o baga in seama, ca atunci, in 2008, tot in acest complex de cladiri al UVT, cand ne vorbea, de fata cu IPSS Nicolae Corneanu, PSS Alexandru Mesian si monseniorul Angelo Narcis Pop, despre ecumenismul fata de ortodocsi. Si, exact ca atunci, cu noua ani si o luna in urma, mi-a venit intrebarea: ,,Si ursul stie? Se vede ca, in ani, la multe am ajuns sa avem acelasi fir al gandirii, pentru ca replica urmatoare a ierarhului a fost, tot exact ca atunci, despre ecumenism si erezie… ,,Ecumenism - sunt multi dintre ortodocsi, unii usor fundamentali, care spun ca e cea mai mare erezie a secolului. Pai daca ne gandim la noi in Transilvania, la dumneavoastra, aici, in Banat, mai exista familie pura ortodoxa, pura greco-catolica, pura romana? E asa de relativ! Si atuncea ecumenismul de baza, fundamental, sensul ecumenismului se traieste acolo, in familie. Speranta colaborarii cu autoritatile, speranta uneori - si la Alexandru Todea, si la Virgil Bercea de a nu mai fi urmariti, dorinta de a intelege si a aseza logic relatiile cu autoritatile statale, cu ortodocsii - aceleasi. Pana la urma, poate chiar exista o genetica a naivitatii bune, a prostiei fata de celalalt, invaziv, cotropitor, aberant, o iertare a lui. O mica parte a lor. Dintr-un volum de 800 de pagini, e greu sa alegi doar cateva fragmente, edificatoare. Am luat, totusi, cateva, din aceasta masa clisoasa de turnatorie. Unde, dincolo de ce spunea Todea despre Stat sau despre Biserica, era urmarit ce mananca, ce afectiuni isi trateaza, ce carti cumpara. Cu putine completari, pe langa, aceste fragmente - isi va face, in rest, fiecare parerea sa despre cum a fost cu informatorii si cu cele informate. Ce ramane dupa ce parcurgi un astfel de fragment? Si totusi, cine a facut hirotonirea, cum acela refuzat e prezentat drept preot? Aici in biserica se spune numai adevarul, usile bisericii sunt largi deschise si poate sa vina orisicine sa ne asculte. Am suferit 5 ani, vom suferi o luna, jumatate de an, sau ani. Dupa ce a facut introducere cu citate din Sfanta Evanghelie, subiectul incetul cu incetul a deviat, astfel a ajuns la un moment dat la descrierea unui ochit. Vorbea despre ochiul constiintei, despre ochiul lui Dumnezeu. Ochi ce face comparatii in anumite cazuri de mantuire prin acest ochi. Dl protopop Todea conclude cu intrebarea ,,Cu cine sa votam? Frenetic si plin de entuziasm raspunde tot el. Deci ochiul constiintei, mestesugit in ochiul din listele de votare. Dupa terminarea slujbei religioase, toata lumea se intreba ce a fost azi cu parintele Todea. Nicoara Eugen si cu protopopul Todea Alexandru sau deplasat in comuna natala a lui Todea, Teleac. Unde au facut propaganda manista. La cateva zile au mers in acea comuna in propaganda B. Tot Todea a afirmat: ,,ca la Teleac l-a vizitat tot poporul, chiar si invatatorii. La Reghin fostii lui credinciosi il ajuta, il privesc cu drag, il roaga sa-i viziteze. Sora Ionela e o problema aparte si ostiile care au sangerat e o problema aparte. Nu stiu ce sa zic. Dumnezeu trebuie sa aduca dorinta. A spus ca cele doua, ostiile au fost restituite sorei Ionela. El a primit numai o parte din purificatoarele sangerate. Apare rar in strada. Sfidator in legatura cu sfintirea bisericii din Teleac. Sabotajul lui din ziua Sfintirii s-a simtit - la indemnul lui - lumea nu a mers la biserica - e vorba de adeptii lui. Totusi sfintirea s-a facut. Dupa mine: este un criminal, un sabotor. Unul care uraste poporul nostru muncitor. Sursa de incredere Strict Secret … N. Are de gand ca in sarbatori sa mearga la Voiniceni, sa-i ceara preotului Somfalean sa spuna dupa slujba, cateva cuvinte credinciosilor, ca un fel de adio. A facut si remarca urmatoare: ,,n-avem lipsa de Todea. Avem toate prerogativele in afara de aceea de a hirotoni preoti. Autoritatea episcopala nu-i necesar s-o recunoastem in mod public. El nu va merge la Todea. Targu Mures la 24. Husar Roman se afla in atentia S. Informatorul a fost instruit cum sa procedeze in continuare pentru a se mentine starea existenta intre semnalat si Todea. Prin alte surse si metode, se vor initia masuri de catre Serviciul I pentru adancirea neintelegerilor existente intre cei doi si stimularea lor. Aspectele se vor exploata si in cuprinsul unui raport catre Directia I-a. Strict Secret Sursa de incredere... Todea m-a recunoscut si m-a intrebat de scopul vizitei. I-am spus ca am iesit din spital si fiindca banii primiti de la el mi-au folosit la medicamente si spital, i-am adus drept recompensa cateva carti si fiindca data trecuta am uitat sa-i multumesc pentru darul in bani, acum ii aduc multumirile mele. M-a invitat in camera. Pe masa avea un aparat de radio-tranzistor, oprit din mers, dar se vedea ca era fixat inainte de a-l opri pe unde scurte. Intreg episcopatul greco-catolic din 1948 a murit cu moarte de martir, exclusiv pentru cauza bisericii. N-a fost nici un compromis, nici o defectiune de la credinta. Eu am fost de sapte ori in inchisori si nu am tremurat. Husar are momente de slabire a rezistentei fizice si e capabil de tradare a cauzei bisericii. Eu nu-l ocolesc totusi. Cand am fost la Dogaru, la locuinta acestuia de altfel nici nu era acasa parintele Dogaru n-am stiut ca Husar locuieste in apropiere. Totusi, este cuviincios ca Husar sa se apropie de mine, iar eu nu ma voi indeparta de el. Dar se cuvine sa pastram decenta in relatiile dintre noi. Eu am cautat pe episcopul Hossu si nu el pe mine - desi poate n-as fi fost obligat sa fac acest pas eu, fiind cu aceleasi puteri episcopale investit si poate ca prudenta m-ar fi indemnat sa nu ma expun la lumina. Am facut-o si bine am facut. Sunt si eu unul dintre episcopii consacrati dupa 1948, apoi arestat si anchetat si condamnat. Si am fost pus in libertate prin Decretul Consiliului de Stat nr. Pentru acest fapt, Va multumesc, Domnule Presedinte, din toata inima si consider masura guvernamentala de gratieri ca un act de mare intelepciune si un semn ca vreti sa vindecati ranile si sa strecurati bucurii in locul durerilor. Simt si eu aceasta bucurie, dar mai am o rana in suflet, cauzata de faptul ca Biserica Greco-Catolica nu are libertatea legala, desi nu este nici o lege contra ei, si astfel eu n-am posibilitatea in tara romaneasca sa fiu preot catolic cu limba liturgica romana, n-am posibilitatea sa ma incadrez intr-o activitate conform pregatirii si convingerilor mele religioase. Pentru acest ideal m-am pregatit 25 de ani si as fi foarte fericit. Domnule Presedinte, sa inlaturati piedica ce sta in calea lui. Ati rezolvat probleme cu mult mai spinoase, si-L rog pe Dumnezeu sa Va ajute si in cazul acesta. Dar in cartea asta descopar cunoscuti ai mei, prieteni, urmariti de la nastere, despre care se face referire uneori, nu cu numele, dar stiu despre cine e vorba. Il intreb azi, cand scriu, pe unul dintre ei, daca si-a dat seama cine ii turna familia - spune ca despre macar unul e clar cine era, dar ca a fost invatat de mic ca aceste lucruri se vor intampla. Apoi toate celelalte lucruri, despre Cardinalul Todea, ce mi-au fost povestite direct, de rudele sau cunoscutii lui... Simt, insa, ca acel timp inca nu e aici. Si inca am multe intrebari, ridicate de cartea asta - si raspunsurile poate vor veni in timp, din urmatorul volum legat de Alexandru Todea si Securitatea, din povestirile altora, din alte carti. Poate volumul urmator va fi realizat si cu mai multa grija pentru explicarea, macar pe scurt, in josul paginii, acolo unde informatorii prezinta aspecte neadevarate, pentru indicii de nume si localitati, care au si inexactitati, sau pentru citarile incomplete - chiar daca volumul omagial dedicat lui Todea de episcopul Bercea prezinta fotografii fara sa fie trecut anul, acesta nu este un motiv pentru care, la preluarea lor, sa nu se incerce, totusi, o plasare in timp. Dar, cu siguranta, un nou volum va fi tot asa de util si binevenit, ca si acesta, in a aduce mai multa lumina in istoria BRU. Binele nostru personal nu e un fruct pe care sa-l mananci singur. Istoria Romaniei, din ultimii 300 de ani, nu va fi niciodata completa fara istoria BRU. Iar intelegerea noastra fata de o anumita perioada are, fireste, implicat si criteriul proximitatii, ca la receptarea stirilor din presa. O catastrofa cu 200 de victime, din fundul Africii, va misca mult mai putin un cititor din Romania, fata de o deraiere de tramvai, in orasul lui, chiar daca nu s-a ajuns decat la rani superficiale. Ma intreb daca, azi, felul in care greco-catolicii au suferit, ceva mai mult de 40 de ani, in secolul trecut, mai poate genera empatie unui scolar, student, istoric sau simplu cititor, ce nu are rude sau prieteni credinciosi ai BRU. De fiecare data cand citesc despre o drama istorica, ma gandesc ce varste aveau bunicii mei, parintii mei sau eu, atunci cand au avut loc, de sunt mai recente. Si cum traiam noi, atunci, si daca am aflat despre povestea respectiva, si daca ne-a adus o clipa de doliu in suflet. Stiu putine date din cap, dar anul acesta l-am tinut minte. Marea iesire din puscarii. Un om isi castiga parizerul turnand la Securitate pe altii, departe de noi, in Mures. Eu ma nascusem de o zi, la Timisoara, in Ronat, prematur. Mama era din Mures, abia mult dupa ce s-a dus si ea am aflat ca fusese botezata greco-catolica. Tehnic, in acel aprilie 1973, ea era credincioasa episcopului Todea. Nu am auzit absolut niciodata nici un cuvant de la ea despre greco-catolici. Ma intreb, iar, cu cartea lui Sergiu - oare ea stia? Stia despre puscaria lui Todea, despre iesirea din inchisori, despre efortul de a tine vie, chiar in catacombe, si Biseria ei? La 9 ani vizitam prima data Castelul Huniazilor, eram in curte, ridicasem o piatra, ca amintire. Una dintre invatatoare nu a mea, a mea nu a fost si nu e tampita mi-a spus, ironic: ,,Doar nu crezi ca piatra aia e de pe vremea lui Iancu de Hunedoara? In anul acela, Todea era arestat iar. Istoria este un animal ciudat. Pleaca, aproape fara sa realizezi, de la o adiere a zilei de azi, aproape imperceptibila, ca o samanta de floare-de-piatra, de langa tine, si nici nu stii cand a crescut, si ti-a pus ghiulea de picior, si, mai apoi, te trezesti dialogand cu Iona, in burta pestelui. Fericiti cei care, chiar gresind, in sperantele sau chiar in demersurile lor, au avut, totusi, constiinta ca ceea ce fac e, chiar din clipa respectiva, parte din istorie, si ca sunt datori istoriei ce se va asterne mai drept, candva, cu fapte care sa-si aiba un loc luminat, acolo. Iata cateva din cele mai relevante 1060 — Dupa moartea regelui Henric I, fiul sau in varsta de opt ani, Filip, devine rege al Frantei sub numele de Filip I sub tutela mamei sale, Anna de Kiev, si a unchiului sau, Balduin al V-lea de Flandra. Stiati ca pe data de 4 august au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante 1060 — Dupa moartea regelui Henric I, fiul sau in varsta de opt ani, Filip, devine rege al Frantei sub numele de Filip I sub tutela mamei sale, Anna de Kiev, si a unchiului sau, Balduin al V-lea de Flandra. In cursul luptei, regele Portugaliei a fost ucis. Profitand de aceasta, Spania va ocupa Portugalia in 1580 pana in 1640 , anexand si imperiul colonial al acesteia. Stefan, cu Constanze Weber. Acesta a dus la unul din cele mai faimoase procese de crima din Statele Unite. Fiica omului de afaceri, Lizzie Borden, a fost arestata si acuzata dar a fost pusa in libertate din lipsa de probe. Statele Unite isi proclama neutralitatea. Sfarsitul regimului comunist instaurat de Bela Kun la 21 martie 1919 in Ungaria. Post-ul Ziua de 4 august in istorie apare prima data in Stiri Oradea. Potrivit unei ordonante de urgenta adoptate vineri de Guvern, inspectorii ITM pot sa opreasca activitatea unei firme daca gasesc angajati la negru. In plus, patronii sunt obligati sa aiba documente de evidenta a timpului de munca prestat de fiecare salariat. Noile prevederi vor intra in vigoare luni. Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, cu o muzica potrivita ca fundal. Doar ca, din varii motive, aproape binecuvantate, nu toti cei care si-ar fi dorit au ajuns la vernisaj. Ne stim de niste ani, cum ne mai intersectam prin Oradea, la pozat. Nici nu aveti idee ce placere e ca, la un eveniment, sa dai de colegi faini. S-a intamplat ca, lucrand de 25 de ani in presa, am prins vremea cand orice redactie serioasa avea si macar una bucata pozar. E despre oamenii care te salvau si-ti acopereau spatiul de langa articol. Adica la munca noastra, a celor cu vorbele. De regula spun ca sunt jurnalist dar imi fac pozele singura. Remus e, insa, fotograf. Adica e prima lui meserie. Investeste in scule, are ochi, face experimente. Doar ca, uite, e doar la prima lui expozitie personala, asta, cu pozele din Cuba. Pentru ca, acum cativa ani, cand deja ar fi avut ce sa puna pe simeze, tot amatorul de CV inflorat se punea sa-i traga cate o expozitie de fotografii. Asa ca a asteptat. Sa aiba ceva clar de spus. Si asa s-a intamplat Cuba asta, expusa, la Cetatea Oradea si alaturi de cvartetul Sagittarius, Euro Foto Art si de prieteni. Dar cred ca un ziar sau un site serios stie ca imaginea vinde mai mult decat articolul si, daca e vorba de trei oameni la o masa, e simplu. Atunci cand ai o stire mai ampla, in timp ce reporterul se documenteaza, fotograful merge sa faca imagini. Sau atunci cand e un accident, pana reporterul afla ce s-a intamplat, fotograful poate face imaginile, si stirea ajunge repede online. Orice reporter poate face o fotografie, dar asta ii consuma timp, si nu o sa o faca la fel de bine ca cineva care se ocupa cu asta. Cat mai conteaza calitatea unei poze? Mai ales cand sunt subiecte importante sau vizite oficiale, unde lumea trebuie sa fuga dintr-un loc in altul. Bineinteles ca exista si versiunea in care poate cumpara imagini de pe site-uri Mediafax sau Agerpress. Depinde foarte mult de tipul ziarului — pentru un ziar local folosesc destul de putin motoare de cautare pentru imagini. Poate doar la stiri nationale, unde nu am cum sa ajung. Un fotograf cu ochi si cu mana nu tinde sa fusereasca, atunci cand merge la… prezentarea unei noi piulite a nu-stiu-carei fabrici? Eu te stiu de cand am inceput sa am legaturi cu presa din Oradea, deci de vreo sapte ani. Mereu te compari cu cel de altadata dar trebuie luat in considerare si cat de spectaculoase sunt evenimentele. Un accident sau incendiu va fi mereu mai interesant si pentru cititori decat un nou azil de batrani. Da-mi varfurile unui top: ce ti-a placut tie cel mai mult sa pozezi, in sensul ca sa te fi simtit bine. Ce te-a solicitat cel mai mult, ca si conditii, incercare, chiar periculozitate. In ce domenii tot ajuns pentru ca sa fotografiezi ai intalnit oamenii cei mai faini? Ce proiect fotografic al tau ti-e cel mai drag? De care din poza adusa la redactie ai fi cel mai multumit? Imi place, de asemenea, sa fotografiez teatru, si aici pot spune ca sunt conditii grele — oricat esti de silentios, mereu se gaseste cineva sa spuna ca il deranjezi, chiar daca in curul tau toti se foiesc si tusesc si fac mult mai multa galagie decat tine. Proiectul meu cu dansatori imi e cel mai drag si sper sa il pot relua curand. Sunt multumit de multe fotografii aduse — probabil cele de la incendiu sunt in top. Nu pot sa zic ca sunt conditii periculoase — pe cand ajungem noi, fapta e consumata deja. Orice bou cu bani poate ajunge in Cuba. Nu orice bou cu bani are scule bune si ochi. Cum e cand ai in fata culoarea, gustul unei astfel de provocari? Si esti in vacanta, nu pentru lucru - sa spunem si asta. Am planuit totul din timp, ce aparat si ce obiective, cate haine si in ce geanta, urma sa ne mutam la fiecare trei-patru zile deci trebuia sa ma pot misca usor. Eram atat de incantat ca am ajuns in Cuba ca nici nu imi mai pasa de vacanta — pentru mine, sa merg pe strazi si sa fac fotografii era relaxare. Nu te poti gandi la Cuba fara sa te gandesti la culoare, iar acolo gasesti toate culorile posibile, oricat de stridente sau de pastelate, culori care aici ar parea kitsch acolo par ca asteapta fotografii sa le captureze. Uneori mai trebuie sa fac fotografii pentru ziar, la diverse inmormantari — ma simt foarte prost. Cred ca e usor de inteles de ce. De multe ori e greu sa obtii un cadru bun, si, la evenimentele la care fotografiez, sunt atat de multi care fac poze cu telefonul, incat abia mai ai loc sau unghi bun. Mai ales cand e vorba de un eveniment la care sunt invitate vedete, desi sunt departe, si marea majoritate a pozeler vor fi miscate, fiecare tine sa aiba o amintire... Nu se intampla doar la un eveniment, se intampla la toate. Am vazut ca, in Oradea, lumea e ceva mai linistita, comparativ cu Timisoara, si mai ales cu Bucuresti. Te-a calcat cineva pe mana, ai primit vreun branci semnificativ de la autoritati, te-ai caftit cu cineva ca sa-ti faci pozele, a marat Coalitia pentru Familie la tine, ai pozat unde nu ai fost lasat - cu argumentul ca e spatiu public? Sau, pe de alta parte, ai fost vreodata in postura de paparazzo? La anumite vizite oficiale vin colegi din Bucuresti, care cred ca pot da ordine tuturor — eu stiu ce am de facut pentru a obtine fotografia dorita si nu sunt genul care sa stea in spate. Inca patesc des sa am acordul directorului de institutie si sa ma ia portarul la intrebari suplimentare — in general stau si zambesc. Se mai intampla uneori sa mai sar un gard sau sa intru pe geam, intr-o cladire. A marait si Coalitia, si simpatizantii ei, dar nu atat de mult pentru ca i-am fotografiat, ci pentru descrierile de la fotografii. Eu nu am nevoie de pozar, am invatat sa pozez exact ca sa nu depind de un alt om, dar la voi, unde inca se merge pe colaborarea asta, nu ajungi sa fii iritat ca ceea ce ai aratat tu nu este acoperit de text, sau pentru ca vezi diferit de colegul care scrie ceea ce e de aratat ca imagine? Nu neaparat ca e ala idiot, dar poate vrea cadre generale, si tu pariezi pe detalii. Cum merge munca in echipa? E clar ca, atunci cand mergi la un eveniment, nu faci doar fotografii pentru stirea respective — ai nevoie de cateva fotografii cu locul, cateva fotografii cu fiecare persoana de acolo, cateva cadre generale, care sa poata fi folosite in viitor, cand se scrie despre ceva similar. Posibil sa fie stiri la care ai nevoie de acei oameni, impreuna — si exemplele pot continua. E valabil si la tine, la fotografie? Vorbesc de pozele pe muchie, unde cineva se poate si supara. Am noroc ca profilul cotidianului nu este de asa natura incat sa fac fotografii controversate. Daca vorbim de portretele personale, au fost cazuri cand am sters imagini ce apareau online, deoarece una dintre persoanele ce apareau nu era de accord, din diverse motive — nu cred ca avea rost sa stric relatiile pentru o fotografie. Ar mai fi multe de spus. Hihaieli, pe marginea vreunei amintiri - comuna sau de impartit. Dar Remus e precaut, cand vine vorba de discutatul pentru ziar, si deja trag cuvintele din el mai greu, incercand sa se pastreze la aspect generale. Deh, anii de lucru in presa te marcheaza - mereu, unul care n-are ce face te da in judecata sau te injura pe strada sau pe Facebook, din te miri ce. E bine si atat. E ca un pahar de sampanie, ridicat in cinstea meseriei de pozar de ziar, de ziua de nastere, cata cu rotunjimi, a lui Remus, intre... Patrupedul, docil si dresat, a fost adus teafar la mal, unde a fost preluat de angajatii Administratiei Domeniului Public. Stapanul il poate recupera de la adapostul Grivei. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa vedem unde ajung ei, unde zbarnaie - metaforic - firul de telegraf de la posta, sa-i anunte, si cum se schimba viata unor copii din coada de Timis bogat, cu venirea lor, de dincolo de cuvinte, in mana. Pentru ca bogatia si saracia se cuantifica altfel, pe drum de tara, decat in vreunul din mall-urile timisorene. Si se numara frumos, in lucruri importante: o carte, o hainuta, o vioara, mancare. Cristina sta sub copacul mare, din curte, si se joaca. E intr-o rochita roz mai speciala iar copacul e un Sophora japonica batran. Si rochita, si copacul sunt, parca, din alt film. Nimeni nu pune un astfel de copac la tara — nu aduce nimic, decat pastai nefolositoare, nu face nimic. Asa ca precis are o poveste, despre cum a ajuns aici, in varf de deal, intr-o margine de dupa Pischia, din Bencecul de Jos, cum urci spre cimitir si faci stanga pe un drum nepietruit, pe langa o bibilica alba si nevropata. Dar povestea copacului nu o mai stie nimeni. In schimb, rochita buna, de oras, roz, a Cristinei are o logica mai usor de patruns: bunica si fetitele au fost anuntate ca azi vine un reporter de la oras, sa scrie despre ele. Nu prea credeau ele treaba cu reporterul, si totusi… Suntem aici pentru ca am vrut sa vedem de se pierd undeva, pe drum, banii despre care se spunea ca pleaca din salariul de parlamentar al rectorului Universitatii de Vest din Timisoara, profesorul Marilen Pirtea. Sau daca a fost un enunt al unei minuni ce tine, ca la noi, trei zile. O carte de istorie stransa tare in brate Nu trei zile au trecut - am intrat deja in a treia luna de la comunicatul de presa despre donatia rectorului. O casuta cu flori de geata pe acoperis o planta grasa , ce da semne ca nu vrea sa mai stea multa vreme in picioare, cu alta ce creste greu, langa, cu o gradinita unde anul asta nu a fost plantat nimic, cum bunica a mai umblat si prin spitale, la Timisoara, si cu cateva animale catei, pisici ce sunt si paznici, si jucarii, si tovarasi de trecere a zilei, pentru cei de aici. Si cu cei 300 de lei in plus, care, dupa atata drum, nu au foarte mult timp sa se odihneasca, pentru ca este nevoie mare de ei. Fetita care primeste, aici, bursa, a terminat clasa a III-a si are timp sa doarma ceva mai mult, acum, in vacanta. Este buna la invatatura, ne spune invatatoarea ei, nu lipseste, e un copil exemplar, vine cu temele facute intotdeauna. Cristina citeste bine, cauta cartile, ii e drag de ele, dar la scoala lor nu mai exista biblioteca folosibila, cartile s-au risipit, nu exista o frantura de norma de bibliotecar. Invatatoarea le mai da din cartile ei, si le vorbeste despre ele, sa-i deprinda pe copii sa fie curiosi fata de cuvantul scris. Un amestec de greu si trist, din care bunica impleteste zilele, sa nu cada greul pe copii. Plantele de gheata sunt pe casa de vreo sapte-opt ani - spune bunica. Sunt frumoase, vesele, au deja tije florale, unele dintre ele. Sub ele, casa tine pe cei cinci - bunic, bunica, fetite, fata ce nu merge, nu vorbeste. Din alt unghi, la numaratoare, exista niste pensiute - bunicul ia ceva de la CAP, bunica, nu. Doar ca insotitoare a fetei. Cu toate astea, bunica nu sta cu mainile incrucisate, vrea sa dea jos casa veche, pune caramida peste caramida la casuta noua, de cealalta parte de copacul bizar. O-ntreb de unde mai primeste ajutor. De la biserica, poate? Bursa Cristinei vine cu ajutorul directoarei de la scoala, ce i-o aduce. Mai demult, toamna, ti-o fost podul plin de bucate. La Internet se gandesc pe cand s-o termina casa noua. Fetitele spun ca au avut tableta dar s-a spart, Cristina are si Facebook. Spune ca i-ar placea sa se faca doctorita de copii. Ii spun parerea mea: sa mai amane cu pita, si sa o lase pe Cristina sa duca scoala, cat poate. Bunica o tine in brate, de la spate, pe fata ei care nu poate sta singura in picioare. Cu maini muncite, care, si ele, spun o poveste. O intreb daca Nutu e bunicul. Nu, e unul anterior lui, dar bunicul de acum n-a avut treaba cu asta. Daca e sa plec undeva, nu am cu cine lasa fetele — chiar si rudele, pe care io i-am crescut, cer bani sa stea cu copiii. Intreb cat timp ii ia Cristinei sa-si pieptene parul lung si putintel carliontat. Imi aduc aminte cat m-au chinuit pe mine, bunicii, cu parul. Nu se piaptana ea. Si-i pare ca-i sta rau cu parul scurt. Dar mi-a promis ca ne ia papuci si colanti. Si cum verisorul nostru s-a grabit, mi-a luat aici din sat. Cam asta e, deocamdata, povestea ei cu marele oras. Unde, daca ce spune invatatoarea se va adeveri, va avea drumul deschis spre Medicina. Bunica are ochii rosii si se vede ca ceva nu e bine cu ei. I-ar trebui un oftalmolog, s-o vada. Dar cu cine sa lase copiii? Pe bunic pare ca nu se poate baza. Asa ca lasa timpul sa treaca, poate o trece si boala. Pana vorbim, printre cateii mari ai locului si cei doi pui plini de capuse cu care se joaca, incantate, fetitele, mai apare unul. Ca la el acasa. Un caine imens, care nu da buna ziua ci purcede direct la a cauta ceva. E al vecinilor, dar vine aici sa mance - spune bunica. Si cauta apa, sa se scalde. I se pregateste o troaca si se pune sa se imbaieze, fericit. La atatea guri de hranit, mai e loc pentru inca una, de esti om bun. Banii din bursa ce vine de peste dealuri, de la rectorul Universitatii, merge pe multe lucruri mici si necesare, acelea ce te-ngrozesti ce balaur de lista stiu sa faca, atunci cand le numeri pe hartie. Era mancarea de pus la scoala, de numarat, erau niste datorii la butic, erau niste hainute de luat. Dar tot a ramas ceva din banuti si pentru o carte frumoasa. O rog pe Cristina sa mi-o arate. Vine cu ea in brate, cu ambele maini stranse bine peste ea, ca nu cumva sa cada. E o istorie a Romaniei. Si pentru care au bodoganit-o colegele de salon, de la spital, pe bunica, pentru ca e scumpa si ca de ce i-a luat-o fetitei. Ma pregatesc de plecare. Cel cu care sunt, pentru drumurile in judet, Morar Gabriel, si el din marea noastra familie de absolventi ai Universitatii, si doctorand, acum, se trasese mai intr-un colt. Imi spune ca a vorbit deja la telefon cu tatal lui, preot ortodox, sa vada de s-ar putea gasi un scaun cu rotile pentru fata cu probleme. Asa se leaga, uneori, sa rasara binele. O luam iar pe delusoare, in sus si in jos. Imi aduc aminte de anii mei de inceput, de la facultate, ani deloc avuti, si de ziua cand mi-am cumparat Enciclopedia Webster — din bursa mea sociala, de orfan — pentru care am avut destule de auzit de la maica-mea. Cum mergeam cu cartoaia imensa in brate, spre casa, si mi se parea ca tot universul ma va invidia pentru ea. Tineam bratele incrucisate strans pe ea, si o lipisem de rochita lunga, pe care mi-o cususem cu mana mea, fara masina de cusut, inclusiv volanul de jos. Vulpita ce inca n-are carti... In alta zi plecam spre Brestovat, cum mergi spre Lugoj, si candva o faci la stanga. Si incep si aici dealurile, si mersul in sus si in jos, si, ca sa fie totul ok cu gasitul casei celor pe care urma sa ii vizitam, oprim mai intai la primarie, sa intrebam ce si cum. In prag, un catel, deloc sperios, deloc refractar la mangaieri. Semn de loc cu oameni buni. Intelesesem deja ca Narcisa, fata cu care urma sa ne intalnim, e dintr-o familie de romi, si ca parintii traiesc din ajutor social. Ca e cumintica, in zona de mijloc si putin peste, in clasa, ca invataura. Ca stie sa isi apere drepturile si ca nu se lasa batuta de alti copii. Iar mama e grijulie cu ei, cu copiii. Vine cu noi, de la primarie, si asistenta sociala Tatiana Garjitzky, care ne povesteste ca sunt, in aceasta comuna, cinci localitati, si ca au 16 dosare de asistati sociali. O intreb daca le si gasesc cate ceva de munca oamenilor respectivi. Nu, nu au ambrozie, o intreb. Si o plantatie de aluni au, pe raza comunei, la Cosari. Doar ca nu prea vrea nimeni sa lucreze acolo. O intreb pe doamna cum e saracia, in comuna lor. Telefoane, televizoare au toti. Mama Narcisei mai lucreaza cu ziua, din cate mi se spusese. Si mai au cate un animal pe langa casa, sa se ajute. Casa nu e, in acte, pe numele lor, si e pitita bine, intr-un grup de trei case, undeva mai departisor. Daca nu venea asistenta sociala nu noi, ne-ar fi fost greu sa o gasim. Dar familia nu isi face probleme ca va trebui sa plece din casa. Asa ca un lucru e sigur. Celelalte lucruri, insa, stau des sub semnul intrebarii. Vorbisem deja la telefon cu mama Narcisei, mi-a spus ca il voi gasi pe tata acasa, si ca fata e plecata la niste rude, si nu e foarte clar cand se intoarce. Totusi, cand ajungem sa batem in usa familiei, este si Narcisa, care ne priveste mai mult decat circumspect. Imi aleg un loc la o masuta, afara, unde tata taia mult-mult usturoi, si incerc sa explic ce facem acolo. Tatal, insa, nu are vreo apasare, si ne povesteste despre familia lui. Are patru copii, o fata de 18 ani, una de 15 ani, apoi vine Narcisa, de 9 ani, si Ionut, de 5. Nu mai intreb nimic, aici. Copiii inca nu par foarte deschisi la a socializa, asa ca merg mai departe in discutia cu tatal, acordand cuvenita atentie si uneia dintre pisicile familiei, ca oricare orasean care vede mamifere cu blana cel mai des la televizor. El ii duce dimineata la scoala, cand e scoala. Ionut merge la gradinita, peste drum de scoala. Narcisa, spune tatal, ar merge bine la matematica dar, la varsta ei, inca nu-s concursuri, sa vada ce si cum. Din discutia cu mama, de dinainte de a ajunge aici, inteleg ca bursa Narcisei a mers pe mancare, in primul rand. Dar spunea ca i-a luat si niste rechizite. Si ca o sa mi le puna e undeva, sa poata sa le scoata sotul, pe cand ii vizitam, sa pot sa le fotografiez. Dar sotul nu stie de ele. Imi spune ca, oricum, rechizite au primit de la scoala. Pana arunca tata o privire prin casa, schimb, totusi, cateva cuvinte si cu Narcisa, care inca nu se simte confortabil sa ma priveasca in ochi. O intreb de carti. Nu are nici o carte in casa. Nu stie sa inoate, in vacanta sta la televizor, si doarme pana tarziu. O scormonesc putin pana gaseste un raspuns, dincolo de televizor, cu ce ii place sa faca. Ii place sa picteze. Doctorita ar vrea sa se faca, sa lucreze cu batrani. La Lugoj nu stie de a fost, la Timisoara, insa, da, cu mama. Porumbeii i-au placut, din tot orasul. In rest, a pierdut autobuzul la excursia scolara. Era de mers la gradina zoologica, dar a ajuns prea tarziu. Si a mai fost o excursie, in Moldova, dar spune ca doar elevii cei mari s-au dus, ca altfel mergea si ea. Narcisa are o rochita roz cu buline mari si o cordeluta cu niste urechi de vulpe sau de veverita, simpatica. Totusi imi ia un oarecare timp pana o ajut sa treaca de rusine, si sa ridice capul spre mine. Ma simt de parca as fi in postura sa ii fac ceva rau, sau sa ii iau bursa inapoi. Dar nu de asta am venit aici, ci sa vedem, si, iata, sa spunem mai departe ca banii aceia, bursa aceea oferita de rectorul de la UVT, chiar ajuta, si este extrem de binevenita, undeva departe, acolo unde copiii acestia iau ca pe un noroc rar faptul ca au ajuns sa vada Timisoara. Si imi vine o idee. Nu stiu daca buna sau rea, dar care in mod cert o pune in dificultate pe Narcisa. O rog sa citim ceva impreuna. Laptopul este deschis, net am, deschid primul articol din Oradea Press pe care imi pica ochii. Linistit si cu multa rabdare, cu voce calda si asezata, cum e cu literele mici si cu cele mari. Reusim sa le citim pe primele trei, apoi pe ultimele trei. Incercam sa le si legam, sa auzim cum suna. E greu, foarte greu. Nu, bursele acestea nu au fost date doar celor mai straluciti copii din clase, ci acelora cu situatie materiala mai dificila, dar care se si descurca la scoala, si nu absenteaza. Si nici nu se pune problema sa se schimbe ceva. Dar sunt eu panicata, desi nu o arat. Incerc sa-mi aduc aminte cam ce trebuie sa stie un copil care a terminat clasa a II-a. Cititul e o cheie pentru tot ce va veni, ce trebuie sa vina… Ma gandesc la tomurile dupa care invatau prietenii mei, la Medicina. Da, stiu, mai e timp. Si ar fi trebuit sa-l ia deja… Poate e o clasa in care invatatoarea a luat-o mai incet, cu toti. Poate sunt si emotiile ca vine cineva necunoscut, iti pune o masinarie in fata, cu care, poate, nu te-ai mai intalnit, si atunci e mai greu in primul rand cu comunicarea. Fata are calificative bune la scoala… Ii explic, cu toata convingerea pe care o poti strecura in dialogul de cateva minute cu un copil pe care probabil nu il vei mai vedea niciodata in viata, dar caruia ai vrea sa-i fie bine, ca e extraordinar-de-fantastic-de-important sa invete sa citeasca bine. Si ca tot ce e in jurul nostru musteste de o groaza de lucruri de citit. Ca ar fi bine sa-si rupa cateva minute, macar, in fiecare zi, chiar si in vacanta, sa incerce sa citeasca ceva. Da, nu are carti in casa. Dar peste tot va fi ceva de citit. Ii arat o plasa de supermarket ce sta agatata la soare, langa noi, in curte, si cele doua-trei randuri de informatii ce sunt trecute acolo. Cand ne conduc spre iesire, deja suntem ceva mai aproape, si Narciza zambeste, privindu-ma. Eu ma uit cald la ea, dar cu teama sa nu se vada ca sunt putin panicata. Iau totul ca pe o ecuatie in care nu stiu ce e de facut cu o necunoscuta. Oare am reusit sa explic bine cat de importanta e treaba cu cititul? Mancarea vine in pungi si cu etichete pe care sunt scrise multe lucruri. Dar… Plecam de langa casa fainuca, dar fara carti. Poate ar trebui sa nu o iau asa in tragic. Dar e ceva extrem de trist sa te gandesti ca o casa nu are carti. E ca o coaja de unde a plecat un duh bun. Sau poate ca inca nu a venit… Coconul cu mingea si cu matematica Trebuie sa ajungem si la Darova, in ziua asta torida, si incarcata cu multe altele. Alegem un drum, din cele trei posibile, nu stiu daca e cel mai bun dar imi impun sa nu imi bat prea mult capul, cum nu sunt eu la volanul masinii. Si atunci cand ne oprim intr-o localitate, la o intersectie cu multe tablite, care arata chestii legate de tot felul de locuri de care nu am habar, ma multumesc sa fac o poza in care sa incadrez bine toate elementele. Pornim mai departe, ajungem la un pod care e sau daramat, sau inca neconstruit, ideea e ca avem apa plus piloni, si nici o punte pe care sa trecem. Arat un vad, la dreapta, probabil animalele trec pe-acolo, seful masinii porneste intr-acolo, arunca o piatra sa vedem cat e apa, si… trece. Astept sa ne scufundam, nu ne scufundam. Cred ca m-am uitat prea mult la desene animate. E, totusi, o experienta inedita. E ca si cum custura, si piaptanul, si oglinda aruncate de… nu-mai-stiu-cine, din poveste, in spate, pentru a se distanta de o amenintare, au mai primit un frate - raul fara pod. Ei nu mai locuiesc aici. Nu au casa lor si au fost nevoiti sa plece de aici. Acum locuiesc in alta parte de sat, li s-a promis ca vor putea sa stea acolo macar 10 ani… Ajungem si acolo. Sefa casei, pe care o banuiam din Maramures, dupa nume, ne asteapta in capul strazii si ne duce in casa. Stiu despre Daniel ca are o inteligenta nativa, remarcata de invatatoarea lui, si ca, la cei sapte ani ai lui, citeste deja - citea inca din clasa pregatitoare. Nu scrie frumos, dar citeste. In rest, aflu de la mama. Sigur, familia este din Maramures, din Ieud, asa ca trecem in revista toti cei cu numele de Dunca si de Chindris pe care ii stim in comun de pe-acolo, si venirile si plecarile unora mai insemnati, si bisericile locului, si oamenii cu care m-am intersectat in drumurile mele de pe-acolo, si despre care am scris. Si se intampla ceva ciudat. Incep… aproape brusc, fara voie, si fara sa imi fie macar foarte clar de ce, sa vorbesc cu felul de a accentua al maramuresenilor, folosind cuvintele lor, necunoscute sau nefolosite in Banat. Probabil e o reactie a unui filolog la felul extrem de pitoresc de a vorbi si explica al interlocutoarei. Si, la final, mama casei imi spune, imbratisandu-ma, ca nici n-ar zice ca nu-s din Maramures, dupa cum vorbesc, si ca ce mare lucru e sa stai o ora de vorba cu cineva si sa fie de parca-l stii de o viata. Doamna casei are 50 de ani, si noua copii. Tata tatal lui Daniel lucreaza in constructii, munca de trei anotimpuri, din care trebuie sa strangi si pentru al patrulea. E si acum undeva pe langa Timisoara, si vine la sfarsit de saptamana. Acum, mai patru dintre copii sunt in casa, iar Daniel e cel mai mic. Peste el, ca varsta, mai sunt o fata de 13 ani, un baiat de 15 si o fata de 17. Ceilalti sunt mari, sunt la casa lor, unii au si ei copii. O intreb pe femeie cum se s-a incumetat sa-l aiba si pe baiatul mic, asa tarziu. Fata ma mai intreaba cum m-am descurcat cu atatia, ca ea-si creste coarne si cu unul. Dar nu-i numai bucurie cu copiii… Una dintre nepoate i-a murit de cateva zile, la sapte ani, cu o tumoare la creier… Imi povesteste cate ceva despre fetita, despre cum a sunat-o din spital de ziua ei de nastere doamna e nascuta de 1 iunie si i-a spus ca ar vrea sa-i fi putut duce o floare… N-a mai fost sa fie… Nu-i usor de trait cand n-ai casa ta, chiar de ti-au plecat cei mai multi dintre coconi din casa. Si patru sunt de ajuns, si trebuie sa tragi de bani ca sa fie bine tuturor. Un frate i-a chemat din Maramures, sa lucreze, dar credea ca se vor ajunge altfel cu toate, aici, in Banat. De doua saptamani stau in casa unde ii gasesc acum, mare, de vaiuga, si aflu ca este a treia casa in care locuiesc de cand au venit aici. Doamna s-ar duce inapoi, dar nu vor copiii… Mama lui Daniel e femeie muncitoare, chiar daca a stat acasa, cu copiii. Si tot nu ii e de ajuns, ca munca. Spune ca merge si-n sat, la lucru, atunci cand are timp. Imi arata si ce cuptor are in casa de acum. Si spune ca trebuie sa se puna sa faca pita. Ii povestesc despre masinuta mea de facut paine, arunci toate-n ea, apesi pe bumb si scoti painea peste o ora si jumatate. Eh, e si de-aia, dar e cam lunga povestea. Imi povesteste despre Daniel, ca-i place matematica, dar mai mult ii place mingea.

Colaj cu cea mai frumoasa muzica crestina romaneasca
Datele pe care le colectăm depind de contextul interacțiunilor dvs. În between, ștergem informațiile colectate prin Programul de îmbunătățire a experienței Bing după 18 luni. Interventia PSS Virgil Bercea a bucurat asistenta, inca fiind destui ramasi, in Timisoara, carora sa le tresara inima, cu drag, la numele mitropolitului ortodox de pie memorie, Nicolae Corneanu. Lucrarile vor putea fi admirate incepând din 23 octombrie 2018, pâna in 30 ianuarie 2019. Puteți și să asociați opțiunea de renunțare cu contul dvs. In toata aceasta perioada, conducerea ADP a fost preocupata de imbunatatirea conditiilor si a serviciilor oferite, astfel incât sa se ridice la nivelul asteptarilor clientilor. Alegem un tout, din cele trei posibile, nu stiu daca e cel mai bun dar imi impun sa nu imi bat prea mult capul, cum nu sunt eu la volanul masinii. Dar si cea mai dura.